Cesaria Evora şi Vaclav Havel

Politica, la fel ca arta, se face cu idei, interese, ambiţii, strategii, ideologii. Cu talent. Şi alţi mulţi parametri ar intra în ecuaţia politicii. Dar politica se face şi cu oameni. Mai ales cu oameni. De excepţie sau de rînd. Neobişnuiţi, ieşiţi din norma curentă a înzestrării intelectuale, a curajului sau a caracterului. Einstein a avut o inteligenţă peste medie, fără să intre în politica militantă, Napoleon a avut doar o anume viziune militară, care a devenit politică de stat. Altfel, nişte oameni obişnuiţi. Putem divaga la infinit. Cu exemple cu tot. Ideea ar fi că au murit, în aceste zile de sfîrşit de an 2011, doi oameni deosebiţi. Deosebiţi nu neapărat prin statura lor politică, şi nu pentru că unul ar fi fost şef de Stat, iar celălalt, o cîntăreaţă de renume internaţional. Nu, nici vorbă. Au fost deosebiţi în ordinea umanului, care, probabil din pricina tehnologiilor moderne, începe să ne scape. Oameni deosebiţi pentru că au reuşit să fie normali într-o lume pentru care normalitatea nu mai reprezintă nimic. Doi oameni care au trăit natural, autentic şi firesc, în concordanţă, în primul rînd, cu propria lor menire – cea de a fi ei înşişi. O voce seducătoare, un […]