Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Chiar vrem să ştim cine sîntem?
- 31-07-2008
- Nr. 434
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 2 Comentarii
După o bine-venită „cură de dezintoxicare“, departe de plaiurile mioritice – două săptămîni fără televizor, fără ziare, fără scandaluri mediatice –, a fost suficientă o zi, prima petrecută acasă, ca efectul benefic al vacanţei să se risipească instantaneu. La Bucureşti, totul e trăit intens, patetic, iraţional. Presa e plină de scandaluri, injurii, acuze, atacuri la persoană şi procese de intenţie. Aproape nimeni nu pare dispus să dezbată problemele reale ale societăţii noastre, de vreme ce energiile se irosesc invariabil pentru a lovi în Celălalt, orbeşte, meschin, fără scrupule şi, mai ales, fără preocuparea de a rezolva ceva. Pîinea şi circul, acestea sînt coordonatele fundamentale ale vieţii sociale, politice, dar şi – vai nouă! – ale vieţii culturale autohtone. E un truism să spui că majoritatea politicienilor carpatini sînt rudimentari, că nu au viziune şi că singurul ţel ce-i mînă în luptă este interesul personal. Dar e descurajant să constaţi că, în România de azi, teme serioase – precum lustraţia, asumarea trecutului (şi responsabilităţile individuale şi colective ce revin de aici) sau rolul intelectualului în viaţa cetăţii – nu fac obiectul unor dezbateri autentice, ci sînt instrumentate politic, devenind jalnice pretexte pentru a plăti periodic poliţe celor care nu sînt […]
informatori ai securitati care / uitate in prejiurul tau in parlament la cei ce guverneaza tara la oameni de afaceri cu multe zerouri la capitolul financiar si vei vedea vechea nomenclatura comunista jefuitori avutului national si hoti la hoti nusi scot ochii cine sa faca dreptate cind ei fac legea sasi apere averile si sasi consolideze pozitiile pina la nasterea unui alt vlad tepesi e un drum lung
Stimată Doamnă,
pe scurt – trăiesc în Germania de 18 ani şi cunosc senzaţia curei de dezintoxicare despre care vorbiţi, dar în sens invers. Îmi petrec 3 săptămâni de vacanţă în ţară, în fiecare toamnă, de obicei 2 dintre acestea în Bucureşti. Sunt informat din foarte multe surse, la zi.
Cred că majoritatea oamenilor cu un \”trecut\” încărcat vor să uite cine au fost, în nici un caz să-şi amintească, refularea trecutului este un sport naţional. Alţii, dimpotrivă, se amuză să-şi fluture faptele trecutului ca pe nişte steaguri nespălate de decenii, conştienţi că nu li se poate întâmpla nimic. Cei care fac un slalom complicat între bine şi rău, cameleonii, ariviştii care ştiu să împace şi capra şi varza, sunt mult mai numeroşi, iar lipsa lor de coloană vertebrală este confundată adesea (culmea) cu consecvenţa, mobilitatea de idei, diplomaţia superioară, intransigenţa, moralitatea, etc. etc., un vârtej de noţiuni care se bat cap în cap. Aceştia sunt tipii greu de etichetat, lunecoşi, care găsesc oricând o ieşire din impas, chiar cu o predică morală dacă e nevoie.
Mai sunt şi scandalagii, toboşarii, precupeţii care sar la orice ocazie pentru a face valuri, pentru a ieşi în prim plan.
Mie nu-mi plac oamenii perfecţi, mă feresc de cei prea-curaţi, fug de moralişti. Legea lustraţiei nu va fi aplicată niciodată la noi fiindcă s-ar ajunge la un colaps total, ţara nu ar mai putea funcţiona fără aceşti adevăraţi stâlpi sociali. Caragiale ştie toate răspunsurile la întrebările Dumneavoastră.
Cu stimă,
Dan Dănilă, Germania