Chipurile lui Umberto Eco

Data de 19 februarie 2016 a fost una funestă pentru literatură. Doi mari prozatori s-au stins din viaţă în acea zi: Umberto Eco şi Harper Lee. Dacă Harper Lee este cazul scriitorului care s-a impus cu un singur roman, Să ucizi o pasăre cîntătoare – cel de al doilea roman al ei, Du-te şi pune un străjer, a fost publicat de-abia în 2015 –, Umberto Eco, deşi, la rîndu-i, probabil că ar fi rămas în istoria literaturii cu primul său roman, Numele trandafirului, asta dacă nu ar mai fi scris nimic după, a fost un autor prolific, în ciuda lentorii cu care scria. Mai mult, Eco a fost şi un redutabil teoretician literar, un semiotician scrupulos, dar care nu evita momentele de jovialitate, de ironie, chiar şi în volumele sale ştiinţifice. Mare amator de foiletoane, devorator de romane poliţiste, Umberto Eco se amuza pe seama autorilor de bestseller; cu toate acestea, mai toate romanele sale, construite, trebuie spus, după reţeta foiletoanelor de secol XIX şi a romanelor poliţiste, au devenit, în scurt timp de la apariţie, bestsellere. A dovedit, cu asupra de măsură, că şi anoştii teoreticieni literari sînt capabili să scrie ficţiune, ba chiar să exceleze în acest tip […]