Chivără Roşie şi lupta de clasă

  • Recomandă articolul
În Palatul Dogilor din Veneţia, în Sala del Maggior Consiglio – unde se întruneau membrii celui mai important corp legislativ veneţian –, portretele primilor şaptezeci şi şase de dogi, de la Obelerio Antenoreo la Francesco Venier, stau mărturie pentru istoria grandioasă a Serenissimei Republici. Chipul unui singur doge este acoperit cu o pînză neagră, pe care stă scris: Hic est locus Marini Falethri decapitati pro criminibus (acesta este locul lui Marino Falier, decapitat pentru crimele sale). Despre tragica poveste a singurului doge din istoria Veneţiei care a încercat să se proclame conducător absolut, nemulţumit că membrii Marelui Consiliu nu-i făceau pe plac, au scris E.T.A. Hoffmann şi Byron, iar Donizetti a compus o operă. Condamnat la damnatio memoriae, Marino Falier suportă, în eternitate, consecinţele tentativei sale de a organiza, în aprilie 1355, o lovitură de stat, conspirînd împotriva majorităţii reprezentate de Marele Consiliu. Refuzul Consiliului de a se lăsa dominat de capriciile unui singur om confirmă caracterul profund democratic al Republicii veneţiene într-un secol al XIV-lea în care autocraţiile erau cu mult mai numeroase decît democraţiile. Personaj exponenţial pentru voinţa de putere în beneficiu personal, Marino Falier n-a fost nici primul, nici singurul conducător înfrînt de ambiţia de a dicta […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.