Cicerone Poghirc – un vizionar în căutarea Binelui
- 30-04-2009
- Nr. 472
-
Marius GHILEZAN
- In memoriam
- 3 Comentarii
Ioan Petru Culianu: „Domnul Poghirc încarna pentru noi un principiu cosmic: Binele care se opune Răului; o forţă a naturii care combate, mîndră, mizeriile societăţii umane.“ Neagu Djuvara: „Limba dacilor era nu un dialect al limbii trace – cum continuă să susţină ceea ce aş numi «vulgata» istoriografiei române –, ci o limbă de sine stătătoare, la egală distanţă faţă de tracă, iliră şi vechile limbi baltice. Cercetările profesorului Poghirc mă ajută să combat teoriile unui fals naţionalism imbecil.“ Mircea Eliade „Extraordinara profunzime a minţii sale, viziunea şi atenţia ascuţită pentru detaliile cercetării savantului îl conturează ca o personalitate impresionantă.“ Plecat dintre noi în Săptămîna Patimilor, savantul lingvist Cicerone Poghirc s-a dus să reîntregească la cer echipa de sfinţi ai învăţămîntului românesc. Marele indoeuropenist, orientalist, istoric al religiilor, cercetător de faimă, fin tălmăcitor al limbilor moarte, creator de curente, pedagog de şcoală veche s-a prăpădit departe de patrie, la Paris, într-o ţară care l-a adoptat şi i-a acordat toate onorurile. Jurnalele de ştiri de la Bucureşti, ticsite de aventurile procurorilor de la DNA şi de mişmaşurile arbitrilor, nu au găsit de cuviinţă decît să consemneze dispariţia unui mare român. Născut la 20 martie 1928 în Măscurei, comuna […]
De mult nu am citit un articol atat de slab. Este inimaginabil cum se poate lauda cu vorbe goale singurul indo-europenist de marca, fara a face nici o trimitere la ce a gandit si ce a scris marele savant Cicerone Poghirc.
Cu siguranta ca ar fi aratat altfel. Ceva din adevaratul suflet romanesc ar fi ramas in viata, prin altii, si ar fi ajuns intact pana la noi…
A stiut ca nimeni altul sa transforme un avantaj oficial, episodul Leningrad , in avantaj personal, universitar si universal, a stiut sa reduca influenta slavona prin descoperirea elementul celtic in spatiul intracarpatic. El ramane un renascentist ale carui contributii la firmarea spritalitatii romanesti in lume stau alaturi de ale marilor corifei ai latinitatii noastre, nevoiti sa -si duca desaga cu carti peste mari si tari. Se inmultesc, din nefericire, mormintele adevaratilor savanti romani, la Paris si se-ntinde pegra dilentantismului in presa si invatamant. Pacat.