Cînd artiştii sînt… artişti

Am revăzut, la Teatrul de Operetă, o producţie spectaculoasă – musicalul Romeo şi Julieta de Gerard Presgurvic –, montat de o echipă invitată de la Budapesta (regia Kero, decorurile Bela Gotz, costumele Rita Velich, coregrafia Eva Duda, dirijor Balasz Stauroczky). O imagine de ansamblu cuceritoare, scene de dans excepţional concepute şi interpretate, perfect adaptate ideii de a transfera celebra poveste de dragoste într-un mediu „de cartier“, unde se înfruntă două bande rivale. Apar şi unele „devieri“ de la subiectul shakespearian, pentru că mamele celor doi eroi reprezintă, de fapt, familiile duşmane, comportîndu-se destul de „suburban“, iar, în final, Romeo se spînzură ţinînd-o în braţe pe Julieta, care, trezindu-se din somnul provocat de licoare, se sinucide cu un cuţit al iubitului său. Faţă de desfăşurarea amplă şi extrem de inteligentă a acţiunii, concilierea între rivali este însă cam schematic expediată. Dar sînt aspecte care trec în plan secund, pentru că interpretarea este, în general, impecabilă, decorurile, moderne, sugestive, manevrate cu o tehnică de ultimă oră, cu o precizie uluitoare, luminile (care poate amintesc de discotecă) sînt de mare efect, costumele aduc un melanj între moda punk, rochiile elegante de seară, ba chiar de epocă şi hainele imaculate ale cuplului de îndrăgostiţi. […]