Cînd filmele compun o cinematografie

Debutul în lungmetraj al lui Marian Crişan, cu Morgen, are şanse mai mari să-şi vadă identificat şi recunoscut cu probitate locul cîştigat, în mişcarea inedită din care face parte, în cadrul Noului Cinema şi în istoria filmului românesc, în general. Fiindcă e puţin probabil să se repete imediat şi mecanic recentele aproximaţii uneori daltoniste, cu care au fost întîmpinate producţiile precedente ale aceleiaşi mişcări: miniaturile comice realizate şi/sau scenarizate/girate ca producător de Cristian Mungiu, în Amintiri din Epoca de Aur 1 şi 2, sau lansările cvasiparalele la casele de producţie iniţiate de Cristi Puiu şi Cătălin Mitulescu ale debutanţilor Bobby Păunescu şi Florin Şerban, cu Francesca şi, respectiv, Eu cînd vreau să fluier, fluier. Circumstanţele şi natura acestor apariţii sînt pe cît de asemănătoare şi evidente, pe atît de uşor trecute cu vederea. Simplificat şi direct spus: între al doilea şi al treilea film ale lui Cristi Puiu (Aurora nu a fost încă prezentat marelui public) şi Cristian Mungiu (în cazul său, următorul lungmetraj nu se întrevede încă), adică între primul şi al doilea op al lui Cătălin Mitulescu (Un balon în formă de inimă e aşteptat de vreo trei ani), aceşti protagonişti ai Noului Cinema îşi asumă – de […]