Cînd mă trec fiorii dreptei

  • Recomandă articolul
Recent, discursul public, simbolurile promovate și, mai ales, limbajul liderilor așa-zi­selor noi mișcări de drepta din spațiul mioritic mi-au dat fiori. Premisa conceptuală a acestui comentariu este aceea că orice ideologie se manifestă prin discurs, respectiv, că putem identifica trăsăturile generale ale unei ideologii studiindu-i limbajul, structurile narative. De pildă, lexicul fascismului, după cum arăta Terry Eagleton în studiul său clasic (Ideology. An Introduction, 1991), include conceptele primare ale dreptei (sînge, sacrificiu, patrie), care pun în centrul discursului public puterea și controlul ca valori sociale pozitive. Evident că orice mișcare politică nouă pe scena electorală, pentru a putea transmite ideea inovației ideatice, utilizează primul palier al efortului persuasiv, acela de a aduce în discursul public o schimbare lexicală. Prin urmare și acești „noi lideri“ ai dreptei românești încearcă să aducă un nou tip de discurs, un nou tip de vorbire. Și aici este primul moment în care încep să mă treacă fiorii dreptei, mai ales că simt aerul rece și rarefiat al amenințărilor verbale, ceea ce îmi face pielea de găină. Dreapta a avut dintotdeauna superbia să creadă că e implicit „dreaptă“. Și pentru „neo-dreapta“ de Dîmbovița doar politicienii „de dreapta“ sînt drepți, doar politicienii „de dreapta“ sînt corecți, doar […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.