Cînd reacţionează societatea civilă

În principiu, această schimbare de tutelă ar putea fi benefică, întrucît Parlamentul garantează într-o mai mare măsură decît instituţia prezidenţială (oricine ar îndeplini – azi sau din 2014 – funcţia de preşedinte al României) diversitatea punctelor de vedere. Cine pune semnul egalităţii între patronajul asigurat de instituţia prezidenţială şi cel asigurat de instituţia monarhică, între, să zicem, un ICR tutelat de un preşedinte şi instituţiile culturale/academice patronate, în Spania, de regele Juan Carlos (exemplu invocat de curînd chiar pe H.-R. Patapievici) comite un sofism.   Totodată, mă surprinde reacţia atît de tardivă a societăţii civile faţă de pericolul ,,politizării“ ICR – cînd, de fapt, nenorocirea s-a produs de mult, şi nu doar prin înlocuirea, la fel de ,,elegantă“, în 2005, a lui Augustin Buzura, ci şi prin faptul că în bordul ICR figurează numele unor oameni politici precum Daniel Funeriu (desemnat de preşedintele României) sau, încă şi mai curios, Valeriu Stoica – numit în Consiliul de Conducere al ICR chiar la propunerea lui H.-R. Patapievici. Şi, în cazul acesta, despre ce vorbesc semnatarii manifestului lansat de Mişcarea Papioanelor atunci cînd cer ,,menţinerea unei conduceri a Institutului Cultural Român din rîndul intelectualilor“?!   De asemenea, de ce nu a reacţionat societatea […]