Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cînd ştiinţa şi conştiinţa devin cantitate neglijabilă
- 05-03-2010
- Nr. 515
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 23 Comentarii
Ce s-ar mai putea spune după apariţia Hotărîrii privind modificarea şi completarea H.G. nr. 1372/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (din 23 februarie 2010)? Ce s-ar mai putea spune, după ce sîmbătă, 27 februarie, prim-ministrul Emil Boc a emis o Hotărîre prin care îi numeşte în funcţiile de preşedinte al Consiliului Ştiinţific şi preşedinte executiv pe domnii Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir, iar în cea de director ştiinţific pe Mihail Neamţu? Ce s-ar mai putea spune despre năravurile partidului aflat la putere şi despre manevrele unor intelectuali de curte, cărora nu inteligenţa le lipseşte, ci, în mod evident, caracterul? Personalităţi de prim rang ale disidenţei anticomuniste româneşti şi istorici renumiţi ai regimurilor comuniste, români şi străini, au protestat în nume propriu sau au semnat apeluri de susţinere pentru Marius Oprea, adresate prim-ministrului. Liviu Antonesei şi Dorin Tudoran au scris despre spectacolul dezgustător al arivismului intelectual şi despre dorinţa obsesivă a „perfectului acrobat“ Vladimir Tismăneanu de a monopoliza anticomunismul. Inutil. Nu numai puterea de la Bucureşti suferă de autism, ci şi dl Vladimir Tismăneanu, care a preferat să ignore toate obiecţiile şi toate demisiile de onoare. Domnul Vladimir Tismăneanu, care […]
Cine crede că revista ACUM cu un şef Petru Clej care nu are darul dialogului va fi împotriva lui V.Tismăneanu, se înşală. Aici se pune problema nu a persoanei VT, ci a ceea ce doreşte Băsescu. Iar Băsescu nu vrea nimic. Aşa cum raportul Comiei conduse de VT nu a avut nici un efect, dar nici unul, aşa se va întâmpla şi cu Instituţia pe care o va conduce. VT a fost un prieten al lui Iliescu Constantinescu, Băsescu şi va fi alături de oricine îi va oferi ceva. Dacă nu am dreptate , pot fi contrazis,dar cu argumente, ca şi în limitele bunei cuviinţe..
Dle Ovidiu Simonca, poate veti reusi sa faceti si un interviu cu Traian Basescu, pentru a ajunge pana la capatul capatului. Succes! 🙂
Stimate domn, am citit cu atentie randurile pe care mi le-ati adresat si va marturisesc ca ele constitue pentru mine in primul rand un indemn de a-mi extinde si aprofunda informatia privitoare la cele petrecute la IICCMER. Ma bucur foarte mult sa aflu ca aveti intentia de a lua un interviu d-lui V.T. si sper din toata inima ca veti reusi in aceasta intreprindere. Nu vad de ce n-ati incerca sa faceti acelasi lucru si cu dl. prim ministru E. Boc in ideea de a duce investigatia pe care ati pornit-o pana la ultimele sale surse si concluzii. Va doresc mult succes !
Cine e pentru?… Cine e contra.?…Cine se abtine?….Cu unanimitate de…..Pardon ! Oprim acest dizgratios flash back ce evoca procedee insalubre si desuete, ramase ,se pare, in deprinderile inertiale ale unora. E timpul sa facem loc tuturor opiniilor atata vreme cat ele sunt exprimate decent si argumentat. Asa cum admite, de altfel, si conducerea O.C,in firescul respect al diversitatii punctelor de vedere, inclusiv prin continutul interventiei de mai jos a d-lui O. Simonca. Taiatul metodic al macaroanei (sau, mai pe sleau, bagatul pumnului in gura) pe care-l practica vestala autodeclarata a adevarului unic, detinut in regim personal si exclusivist, imi repugna profund, evocandu-mi fantose ale spiritului partinic al activismului de altadata. Cu nedisimulata neplacere, ma voi vedea silit ca si in continuare, ori de cate ori asemenea interventii abuzive ma vor viza, sa le resping cu legitima indreptatire .
P.S. N-am inteles ce urmaresc informatiile tendentioase strecurate inca o data (nu cu multa vreme in urma un alter ego al preopinentei a facut acelasi lucru) cu privire la prestatiile unui anumit post tv si ale unui foarte bun jurnalist care a facut parte din echipa redactiei de l. romana a B.B.C. Accesandu-i, pot afirma ca insinuarile respective sunt neintemeiate.
„Pot să vă asigur că sprijinul politic, dacă vă gândiţi la preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, este cât se poate de concret şi puternic.”
Ce este asta?
„Tovarase Stalin,
Sunteti un mare savant,
In lingvistici avand priceperi …”
(Vladimir Vysotski)
Stiti dvs. ca dl. Tismaneanu doreste sa „ia pozitie” in paginile „Observatorului Cultural”? Asa cum indeobste se stie, d-sa poate s-o faca (si o si face)in acele publicatii din Romania si din strainatate care il sustin neconditionat. Oare, daca vreun gazetar care are un alt punct de vedere decat acela al d-lui Tismaneanu si ar dori s-o faca publica in acele publicatii, lucrul acesta ar fi posibil? Va sugerez, d-le Monitor, sa faceti cunoscut pertinentul dvs. punct de vedere … sa zicem unei anumite publicatii electronice care apare la Washington si care se cheama ACUM. Accesati http://www.acum.tv si luati legatura cu domul Petru Clej, redactorul-sef al acelei publicatii. D-sa, fiind gazetar cu vechi state de plata la BBC si pretinzand ca respecta numai si numai „standardele britanice”, ar putea fi sensibil la principiile dvs! Si, cine stie, poate se va intampla minunea! Poate dl. Simonca ar putea publica acolo interviul sau cu dl. Marius Oprea, de exemplu!!!!!! Atunci si numai atunci, ceea ce pretindeti dvs. ar putea capata consistenta si valoare. Dupa ce ii veti administra d-lui Petru Clej o lectie despre sfintele principii de drept si deontologia in materie de presa si d-sa va accepta dialogul cu dvs., veti putea sa va exprimati „preferintele” cu privire la politica editoriala a OC-ului! In rest, ma vad nevoita sa repet ceea ce scriam putin mai jos: cititorii acestei revistei sunt majori, isi cunosc drepturile si nu au nevoie de avocati din oficiu!
Dragi cititori,
Domnule Monitor,
Acum doua saptamini, in numarul din 18 februarie 2010, am facut o sinteza a cazului, cu elementele de la acea data, in care l-am citat pe Vladimir Tismaneanu de pe blogul sau. Textul meu se numea „Cum a ajuns IICCMER obiect de disputa politica”. Se poate consulta in arhiva electronica. De asemenea, in acelasi text, aminteam – cu citate – de pozitia lui Caius Dobrescu, dupa interviul acordat de Marius Oprea in „Academia Catavencu”, prin care Caius Dobrescu se declara sustinatorul amindurora.
In numarul curent, la introducerea la grupaj, intitulata „Politizarea IICCMAER”, exista un link catre blogul lui Vladimir Tismaneanu, care se deschide direct la Comunicatul despre IICCMER, semnat de Vladimir Tismaneanu si de Ioan Stanomir. Asa ca am oferit, in masura in care acestea au existat, punctele de vedere ale domnului Tismaneanu.
Interviul din „Evenimentul zilei” poate fi descoperit de cititori fara sa le atragem noi atentia. Ca simplu cititor, mi se pare un interviu in genunchi. De fapt, interviul nu lamureste o problema fundamentala: de a trebuit sa se schimbe structura IICCMER si de ce Vladimir Tismaneanu a trebuit sa devina presedinte al Consiliuluii Stiintific? Ce evaluari stiintifice s-au facut despre activitatea de la IICCR, ca sa fie Marius Oprea inlocuit? De ce n-a corespuns Marius Oprea?
De cind a izbucnit povestea de la IICCMER, ma tot intreb: oare de ce Vladimir Tismaneanu n-a facut o declaratie publica in care sa spuna, ca si alti istorici prestigiosi, „il sustin pe Marius Oprea, cred ca ar fi bine sa ramina la IICCMER”. Va dati seama ce atu – stiintific si moral – ar fi avut Vladimir Tismaneanu daca spunea ca il sustine pe Marius Oprea! El, deseori acuzat ca este in trena presedintelui Basescu, sa spuna ca-l sustine pe Marius Oprea, spre binele cercetarii si investigarii stiintifice a comunismului. De ce n-ar fi fost posibil un astfel de gest de la Vladimir Tismaneanu?
Iar domnia sa sa nu mai doreasca nici o functie in IICCMER… Sa spuna ca-l sustine pe Marius Oprea dezinteresat, fara sa rivneasca la functia de presedinte al Consiliului Stiintific.
Asa, ce vedem: o demitere a lui Marius Oprea (aflat in concediu!) si o instalare a lui Vladimir Tismaneanu in functia de presedinte al Consiliului Stiintific (fara explicatii din partea premierului Boc; ce bine ar fi fost ca premierul Boc sa spuna, in public, „l-am inlocuit pe Marius Oprea pentru ca este incompetent si membru PNL, l-am adus pe Vladimir Tismaneanu, pentru ca este cel mai bun cercetator in istoria comunismului romaneasc”).
Cum se simte, oare, Vladimir Tismaneanu, avind un premier care a lucrat opac, publicind decizia de demitere a lui Marius Oprea intr-o zi de simbata? Ii este confortabila aceasta tacere a Guvernului Boc? Slujeste transparentei? De ce Guvernul nu-si asuma schimbarile, de ce premierul Boc nu raspunde celor care i s-au adresat direct, de la Herta Muller la Stephane Courtois, de la Catherine Durandin la Doina Cornea, Dennis Deletant si Dorin Tudoran (care a facut o propunere Guvernului Boc, de infiintare a unui Consiliu de Onoare al IICCMER, despre care reporterul „Evenimentului zilei” nu spune nimic)? De ce nu raspunde apelurilor initiate de intelectuali romani? E chiar atit de greu, pentru premierul Boc, sa dea o explicatie?
Andreea Pora, in revista „22” de saptamina trecuta, sanctiona lipsa de apetit pentru explicatii din partea Guvernului: „ar fi necesar ca premierul Boc să ofere explicaţii şi să corecteze nuanţele de gri din Ordonanţă” (despre „nuantele de gri” din Hotarirea de Guvern va recomand articolul colegei mele Iulia Popovici, din acest numar: „Lasati tortionarii sa-si traiasca batrinetile!”)
Pe urma, ca sa revenim la interviul din „Evenimentul zilei”, exista o fraza la care reporterul n-a reactionat. Fraza este urmatoarea, spune Vladimir Tismaneanu: „Pot să vă asigur că sprijinul politic, dacă vă gândiţi la preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, este cât se poate de concret şi puternic”. Orice reporter care nu dormea in papuci intreba imediat: „In ce consta sprijinul concret si puternic?”.
Eu, tot ca simplu cititor, n-am vazut, in aceste saptamini, decit o imensa tacere a premierului Boc si a presedintelui Basescu. Premierul Boc n-a facut minime precizari despre schimbarile de la IICCMER. A tacut. Am aflat, din actele guvernamentale, ca bugetul IICCMAR este cu 40% mai mare decit aveau, separat, IICCR si IMER. Si in privinta bugetului s-ar fi cuvenit o explicatie, in contextul atit de invocat al economiilor guvernamentale.
M-as fi asteptat ca domnii Ioan Stanomir si Mihail Neamtu, care deja si-au preluat functiile si au ajuns la IICCMER, sa ne spuna ce dosare de securisti vor inainta instantei, dintre cele deja lucrate la IICCMER. Vor spune ca timpul a fost foarte scurt… Nu, nu e timpul scurt, chiar m-ar interesa cum va continua – cu nume concrete, de tortionari, inaintati instantei – activitatea de investigare crimelor comunismului. De ce trebuie o intilnire cu ministrul Justitiei, cum anunta Vladimir Tismaneanu? Face ministrul cercetari? Iar personalizam activitatea? Cred ca e nevoie ca dosarele sa ajunga in instanta, iar daca sint blocate, ar trebui o reactie publica de dezavuare, asa cum a avut Marius Oprea, care amintea de sumedemia de NUP-uri si SUP-uri.
In rest, aflu din acelasi interviu acordat „Evenimentului zilei” de Vladimir Tismaneanu, ca domnia sa va fi in Romania din 14 martie. Cum sint adeptul unor interviuri fata in fata, intentionez sa fac o solicitare de interviu lui Vladimir Tismaneanu, dupa ce va ajunge in Romania.
Multumim tuturor cititorilor care ne citesc si ne scriu.
Cu stima si cu pretuire,
Ovidiu Simonca
Domnule Monitor, eu cred ca articolul de fata al dnei Musat este departe de a contesta exegeza si competentele dlui Tismaneanu iar o interventie a domniei sale ar îmbogati, desigur, dezbaterea publica. Ceea ce este pus în discutie aici este modul în care guvernul a efectuat schimbarile la conducerea institutului, pericolul politizarii institutiilor, cancerul servilismului si, mai ales, mai ales, întoarcerea la metodele unui regim de oroare caruia institutul are tocmai vocatia sa-i studieze crimele. Sunt de acord ca trebuie sa-i acordam prezumtia de inocenta oricarei persoane câta vreme culpabilitatea sa nu este dovedita, dar recunoasteti ca la ora actuala Institutul se afla daca nu amputat de vocatia lui de baza, cel putin fragilizat în misiunea sa viitoare. Fara sa comentam mobilurile dlui Tismaneanu, care poate fi chiar de buna credinta (drumul spre iad e presarat de buna-credinta…, cunoasteti dictonul lui Sartre), interogatia esentiala este cea a coniventei cu puterea a unui organism public si al unui om care pretinde ca este independent de putere. Noi îl credem dar, din pacate, … \”faptele vorbeste…\” si parca nu prea miroase a lucru curat toata afacerea asta…
Pentru ca, din principiu, nu sunt partizanul unanimitatii in definirea opiniilor personale in legatura cu un subiect/tema, oricare ar fi ace(a)sta, si bazandu-ma pe spiritul de obiectivitate pe care il invoca O.C., propun ca revista sa publice o luare de pozitie a d-lui V. Tismaneanu (sau sa reproduca recentul interviu acordat de acesta,,Evenimentului Zilei” desi, marturisesc, as prefera unul luat aceluiasi de catre dl. O. Simonca). Cititorii revistei au dreptul la o informatie completa in legatura cu un caz atat de important si caruia O.C. i-a acordat un spatiu mai mult decat generos ,, Ascultarea.” si a celeilalte parti nu este doar un sfant principiu de drept, ci si unul de ordin deontologic in materie de presa.
Cand stiinta si (mai ales) constiinta devin cantitati neglijabile, nimic mai firesc decat indemnul dvs.! Cat despre cititorii fideli ai OC-ului, multi dintre dansii si-au exprimat opinia chiar pe acest site! A va erija drept purtatorul lor de cuvant, este cel putin incorect. Ei stiu sa scrie si chiar sa citeasca singuri! Iar daca aveti de reglat niscaiva „conturi” cu d-na Carmen Musat, ar fi mai elgant s-o faceti prin intermediul unei corespondente private. Tocmai din respect pentru acesti „cititori fideli” care incearca a se concentra pe ideea/ideile unui articol si nu pe „judecati” subiective si pripite care n-au nici in clin si nici in manca cu tema discutata acum.
Un comentariu interesant, la obiect!
Erati mult mai convingatoare scriind despre interbelici, doamna Musat! Va rataciti si va pierdeti cititorii fideli.
Propun sa adresam o întrebare directa dlui Tismaneanu: Cum sa întelegem textul de pe blogul domniei voastre : „S-a mai vorbit vorbit despre “mutilarea” Institutului: noua conducere a comunicat limpede ca toate programele in curs vor continua pe baza (fireasca) a unei evaluari de eficienta si performanta.”
Eficienta si performanta rimeaza oare cu obiectivitate si rigoare?
Tristul spectacol de la poalele Carpatilor continua în ciuda protestelor, ca cele de fata, împotriva asasinarii unei institutii de „chirurgie” a plagii comunismului. În tot acest timp, politicienii îsi serbeaza linistiti aniversarile – la Ateneu, sa nu ne fie cu suparare… – si apar pozati frumusel cu zâmbetul national pe buze. Ce sa mai întelegem din asta? Sa zicem ca în 1990-1991 era prea devreme? Dar acum, trenul istoriei este si de data asta în întârzâiere peste aceasta sarmana tara incapabila sa iasa din paradigmele mioritice si toma-alimosesti (pardon de barbarism!) care-l tot fac sa-si aplece capul? Nu, eu cred ca decisiva condamnare a comunismului nu este o problema NUMAI a intelectualitatii (cei care mai sunt verticali), ci trebuie sa facem din ea o problema nationala, evident fiind ca trecuta condamnare publica din Parlament n-a servit decât la lansarea unor baloane de sapun pe cerul naivitatii noastre care ne credeam deja vindecati de „comunicistita cronica” cu care suntem iremediabil contaminati.
am preluat ultimul comentariu care exprimă exact ceea ce am ştiut şi am simţit în ultimii ani, orice este bun, mai bine mort , decât comunist, prostia a devenit realitate, sub bagheta unui aventurier patentat, eminentul profesor de politologie, prietenul tuturor dizidenţilor din lume, inclusiv, Ion Iliescu, Băsescu, ş.a.
Cred ca noua comisie va putea oferi o forma oficiala a ceea ce se intampla de 20 de ani in Romania drept „corectitudine politica”: anticomunismul pro-legionar
Atentie mare domnule Boc. Roata se invarte cu mare viteza. Pentru porcariile si mizeriile care le-ati provocat natiunii de cand jucati rolul bufonului mascat, cu siguranta veti plati. Nu va este rusine pentru ceea ce ati facut ? Cum ati putut lovi in ceea ce s-a mai pastrat din demnitatea poporului roman. La respectul pe care il aratati celor care au suferit si s-au jertfit pentru dreptate in aceasta tara, nu meritati nimic. La batjocura pe care ati facut-o acestui popor nici chiar retragerea la o manastire si o penitenta indelungata nu va mai salveaza sufletul. Ca om sunteti pierdut. Depinde acum numai de Cel de Sus ca sa va hotarasca soarta.
Pozitia si actiunile d-lor Tismaneanu,Basescu si ceilalti intelectuali ce-i sustin,demonstreaza,fara putinta de tagada,ca d-lor POT dar NU VOR ca ororile comunismului sa fie cunoscute,judecate si pedepsite.
Prin aceasta,domniile lor isi tradeaza aparteneta la aceeasi ticaloasa tovarasie-cardasie,nedispusa in niciun fel ca apele sa fie odata limpezite,societatea -repusa pe fundamente sanatoase,democratia sa fie reala si nu doar un simulacru atat de pagubos.
Imi exprim,totusi,increderea si optimismul in actiunea dreapta si curajoasa a tuturor fortelor ce doresc ca viata noastra sa nu mai fie un calvar,la discretia atat de rafinatei cardasii politico-mafiote.
Nu. Nu cred ca se poate. Nu se poate la infinit! Ceea ce vedem acum sunt ultimele zvarcoliri ale „monstrului”. Adevarul e mai puternic decat Emil Boc. E mai puternic chiar si decat Traian Basescu! Cat despre „perfectul acrobat”, Vladimir Tismaneanu (Vladimir e un nume bine ales, nu credeti?!), n-o fi el chiar atat de perfect cum pare la prima vedere. Si soarta rezervata dintotdeauna uzurpatorilor, nu-l va ocoli, n-am nici cea mai mica indoiala!
http://www.lemonde.fr/europe/article/2010/03/05/le-chasseur-de-la-securitate-etait-trop-curieux_1314847_3214.html#ens_id=1291720
Le „chasseur de la Securitate” était trop curieux
La Roumanie a du mal à se défaire de son passé communiste. Le 26 février, son premier ministre, Emil Boc, a signé la destitution de l’historien Marius Oprea, directeur de l’Institut d’investigations des crimes du communisme.
Surnommé „le chasseur de la Securitate”, M. Oprea, 46 ans, avait fondé cette institution en 2005 en s’inspirant du Centre Simon-Wiesenthal, qui traque les nazis responsables de crimes contre l’humanité. „Les juifs m’ont convaincu que le seul moyen de combattre les atrocités communistes était l’action, a-t-il déclaré. Je suis allé voir les procureurs pour qu’ils poursuivent les anciens tortionnaires. Ils m’ont dit : „Le bla-bla sur le communisme ne nous intéresse pas, nous ne pouvons rien faire s’il n’y a pas de cadavres.” Alors je leur ai donné des cadavres.”
Avec une équipe de jeunes archéologues, le „chasseur de la Securitate” a sillonné le pays pour exhumer les dépouilles des Roumains exécutés par la police politique du régime. Selon son enquête, elle aurait assassiné environ 10 000 Roumains, dont les familles attendent toujours que justice soit faite.
Le communisme condamné
Marius Oprea avait cru avoir trouvé un allié en 2006 lorsque le chef de l’Etat, le président Traian Basescu, avait condamné le communisme devant le Parlement. Mais le discours obéissait seulement à des objectifs électoralistes. Depuis, M. Basescu a obtenu un nouveau mandat présidentiel, et la condamnation officielle de la dictature semble n’avoir été qu’une opération d’image.
Les autorités ont décidé de se débarrasser d’un homme indépendant comme Marius Oprea et d’empêcher son institut d’enquêter et de saisir les institutions pénales. „Je savais que je gênais et je m’attendais à être destitué, affirme M. Oprea. Le vrai problème n’est pas ma personne, mais le fait que l’institut ne peut plus mener d’enquêtes. ”
La société civile roumaine a critiqué la décision du gouvernement qui a aussi fait des vagues à l’étranger. La romancière allemande d’origine roumaine, Herta Müller, Prix Nobel de littérature en 2009, qui fut elle-même harcelée par la Securitate, n’a pas mâché ses mots. „Le départ de Marius Oprea, a-t-elle lancé, est encore une bataille gagnée par les structures de l’ancien régime. ”
Le remplaçant du „chasseur de la Securitate”, Vladimir Tismaneanu, est un intellectuel réputé proche du pouvoir. Après avoir publié un livre d’entretiens avec l’ancien président Ion Iliescu, le très controversé chef de la „révolution” roumaine, il a basculé dans le camp du président actuel.
Un virage politique qui lui vaut aujourd’hui la direction d’un institut qu’il convoitait depuis longtemps. Mais derrière les personnages de cette histoire, la Roumanie retarde encore le moment de tourner la page de son passé.
Mirel Bran
Le Monde, édition électronique, 5 mars 2010
Vladimir Tismaneanu va fi tot mai izolat in comunitatea de istorici si de cercetatori ai comunismului.Deja, s-au delimitat de Tismaneanu Dennis Deletant,Stéphane Courtois,Catherine Durandin,Radu Ioanid pentru porcariile facute lui Marius Oprea.
Grupul pentru Dialog Social,si nu doar Radu Filipescu,demisionat si el din Consiliul Stiintific, ar trebui sa aiba o interventie publica fata de situatia de la IICCMER.
Iar domnul Tismaneanu… va fi consolat de prietenul Mihaies, cu care se va grabi sa scoata o carte de dialoguri.Poate si de prietenul Liiceanu,care ii va face o lansare fastuoasa la Bookfest, unde se va grabi sa-l cheme pe presedintele Basescu.
Se aleg apele,desi sustinatorii lui Traian Basescu incearca sa tropaie pe capetele noastre.
Sa nu ne lasam prostiti.
Salut demersul de probitate morala si profesionala al doamnei Carmen Musat si al revistei „Observator cultural”.
Nu dorim decat atat:
Sa aflam numai decat
Unde ti-i mormantul, Ioane,
Intr-atatea milioane,
Vrem sa-ti punem flori pe el
Si umbruta de drapel…
Sa dormi, Ioane, linistit,
Neamul tau nu a murit!
Cum, doamna Musat, nu vreti si dumneavoastra o functie, o sinecura, un os de ros, o intalnire cu presedintele Basescu ca sa va blagosloveasca? Cum asa, nu sunteti impresionata de avantul domnului Tismaneanu de a cerceta comunismul?
Se pot scrie asemenea articole in Romania? E posibil sa mai avem persoane (personalitati) care sa nu intre in combinatii gregare si in smecherii institutionale? Sunt uimit ca in Romania avem si oameni cinstiti.
Doamna Carmen Musat, va admir curajul de a spune lucrurilor pe nume!
Respect si admiratie. Va felicit ca ati imprimat revistei „Observator cultural” o linie demna si curajoasa.