Cine ne pastoreste pe drumul spre Europa (II)

Oricine va urmari putin luarile de pozitie „euronihiliste“ la moda in Romania va fi izbit de o prodigioasa… absenta a temeiurilor: ni se arunca pur si simplu in fata o serie de concluzii extrem de grave, iar justificarea lor este aproape totdeauna absenta. De regula, textele ce anunta solemn „sfirsitul Europei“ sint lungi insiruiri de formulari metaforice – pentru care, de altfel, Traian Ungureanu are un incontestabil talent; iar la acest capitol nici insuportabilul Mircea Mihaies nu e chiar corijent… ceea ce face insa cu atit mai toxice sugestiile lor anti-moderne. Cititorul este asediat de fluxuri stilistice care il improasca cu un veritabil torent, nu de argumente, ci de epitete, formule sugestive si bon mot-uri. Ni se vorbeste, la nesfirsit, despre o „devitalizare“ a Occidentului si despre un „rationalism decadent“ care l-ar caracteriza,1 despre „amnezie“,2 „epuizare“ si „sterilitate“,3 despre „masinismul sinucigas european“,4 „casarea neadaptatilor