Stimate domnule Liiceanu, In calitate de coleg, de fost colaborator si de cititor, imi ingadui sa va adresez aceasta scrisoare al carei obiect este o calduroasa rugaminte: aceea ca dvs. fie sa dezmintiti declaratia pe care v-o atribuie ziarele (in caz ca relatarile nu sint corecte), fie (in cazul opus) sa o retrageti cu scuzele publice de rigoare. Se pare ca ati …
Oricine va urmari putin luarile de pozitie „euronihiliste“ la moda in Romania va fi izbit de o prodigioasa... absenta a temeiurilor: ni se arunca pur si simplu in fata o serie de concluzii extrem de grave, iar justificarea lor este aproape totdeauna absenta. De regula, textele ce anunta solemn „sfirsitul Europei“ sint lungi insiruiri de formulari metaforice – pentru care, de altfel, …
Una dintre legendele ce hranesc iluziile autohtone pretinde ca elitele noastre influente, profund occidentalizate sau, cel putin, hotarit pro-occidentale, sint (de mult) pregatite pentru Europa, ca ele reprezinta o consecventa optiune pro-europeana de natura sa sustina apropierea Romaniei de Occident. Acestea (ni se spune) sint vestile bune, incurajatoare: in ciuda eventualelor ezitari sau reactii inadecvate ale populatiei obisnuite, prea putin occidentalizate si prea putin pregatite …
Prima justificare a deciziei de desfiintare a revistei Cultura a fost aceea ca „ICR este comunicator, nu producator de cultura“: editind Cultura, ICR s-ar fi erijat, chipurile, in „producator“. Argumentul este sofistic. Publicind o revista de idei, institutia nu devine, ipso facto, „producator“ de cultura; producatori ramin autorii care scriu in revista. Institutia le ofera doar acestora un canal de comunicare publica – iar …
Sa ne inchipuim ca in 1995 oficialitatile ar fi desfiintat una dintre revistele subventionate (pe atunci) de la buget: Dilema sau Romania literara. Reactia e usor de imaginat. Un vuiet apocaliptic ar fi traversat lumea buna: s-ar fi evocat „ura puterii“ fata de cultura si „sufocarea“ libertatii de opinie. Naivii ar putea banui ca de acelasi lucru e vorba in 2005, la desfiintarea revistei Cultura. …
Ne-am obisnuit deja cu interminabilele piruete pe care le face constiinta romaneasca pentru a evita o confruntare autentica cu aspectele (mai mult decit) incomode ale trecutului sau politic. Au devenit perfect familiare figurile de cadril impuse pentru mentinerea bon ton-ului cultural autohton, adica a sentimentului festiv si confortabil ca in cultura romana lucrurile au stat in fond foarte bine, personalitatile sale tutelare fiind totdeauna luminoase …
„Cazul Doinas„ este extrem de semnificativ; nu pentru intelegerea dramei poetului (despre ea nu stim deocamdata nimic), ci pentru constatarea unor inclinatii atitudinale profund inradacinate, a unor reactii care ne definesc: dezinteresul selectiv pentru adevar („in acest caz, adevarul nu ma intereseaza!“); suficienta aroganta („stim noi mai bine ce e cu adevarat important!“); spiritul tribal („exista oameni intangibili“ – cu totul intimplator, e vorba totdeauna …
La critica facuta (in Observator cultural Nr. 174) unui text de Daniel Barbu, se impunea un raspuns detaliat; autorul a evitat sa profite insa de dreptul la replica – decizie (cred) inteleapta: argumentele mele se bazau pe date riguros exacte, ducind la concluzii greu de eludat. Mai putin adecvata mi se pare initiativa Alexandrei Ionescu, membra a colectivului academic condus de Daniel Barbu, de a …
Cine cunoaste peisajul actual al stiintelor politice din Romania poate detecta lesne o lunga serie de carente: dominatia nestinjenita a improvizatiei, precaritatea culturii teoretice, prevalenta simplei controverse ideologice asupra dezbaterii de idei si argumente, amatorismul dezinvolt, slaba conectare cu dezbaterea intelectuala din Occident, rarefierea conceptuala a demersurilor, partizanatul politic abia deghizat s.a.m.d. Intr-un context intelectual si academic minat de atitea deficiente, nimic nu este mai …
