Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cine s-a supărat pe Herta Müller?
- 08-10-2010
- Nr. 545
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 64 Comentarii
Pînă la urmă, ce a spus Herta Müller, de fierbe întreaga lume culturală? De fapt, ce a supărat într-atîta, încît „greii“ culturii române (Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu) simt nevoia să intervină? Ce s-a întîmplat, de fapt, la Ateneul Român, în seara zilei de luni, 27 septembrie 2010? De unde acest dispreţ faţă de afirmaţiile Hertei Müller? Şi, mai ales, de unde dispreţul faţă de publicul venit la Ateneul Român? Vom consemna, mai întîi, referirile la publicul prezent la Ateneul Român. Să ne reamintim: în acea seară, afirmaţiile Hertei Müller au provocat ropote de aplauze. Uneori, s-a aplaudat după fiecare frază rostită. Aşa a simţit publicul, aşa a reacţionat. Nu cred că e nevoie să facem o hermeneutică a aplauzelor. Acestea arată o anume stare de spirit, arată o anume aşteptare. S-a aplaudat pentru că vorbele Hertei Müller au fost fireşti, clare, chiar dacă, pe alocuri, n-a lipsit ironia. Publicul a fost impresionat, auzind-o, şi a aplaudat. Cum au fost interpretate aceste aplauze: Mircea Cărtărescu, Evenimentul zilei, vineri, 1 octombrie: „Lumea românească, însă, s-a prezentat lamentabil, îndreptăţind expresia cu care a întîmpinat-o, la Ateneu, Herta Müller: «Aţi venit aici ca la circ». Cum circ e tot ce […]
,,A fi prezent „pe forum“ înseamnă a asuma un rol social, un oficiu public. Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii“, nici competenţa proprie drept cristal.\” Andrei Plesu (v. forumul ,,Dilema veche\”)
Murdariti, murdariti, ceva tot ramane !
Quousque tandem abuttere O.C. patientiam nostram ?
Pana la intalnirea de la Ateneu, G. Liiceanu si-a cultivat, cu grija, un nimb: al rezistentei, al activismului, al scriitorului luminat. Era perceput ca un etalon al luptei anticomuniste(dupa 1989).
Dupa intalnirea cu Herta Muller, nimbul acesta a palit, s-a evaporat, s-a stins. S-a vazut in acea seara ca nu poate pretui indeajuns un scriitor, ca nu poate dialoga, ca nu poate sa accepte ca altii au fost mai curajosi (si mai expusi) decat el.
Ramas fara nimb, G. Liiceanu este astazi „in rand cu lumea”, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Iritat(i) si nervos(i), G. Liiceanu si simpatizantii lui au pornit contraofensiva. Cei de la „Observator” sunt rai, resentimentari, urasc, sunt veninosi. Nu mai tine figura, deja inregistrarea de pe YouTube a facut inconjurul lumii, romanii si cei care pricep romaneste s-au convins: G. Liiceanu a ramas fara nimb.
\”Pînă la urmă, ce a spus Herta Müller, de fierbe întreaga lume culturală?\”
Asa incepe, fals candid, dar hotarat, domnul Ovidiu Simoca acest articol, insa din pacate cititorii sai virtuali nu comenteaza articolul, ci sunt foarte ocupati sa-si dea mici ghionturi personale, sa ia apararea ori sa acuze persoanele pe care articolul le aduce in \’\’scena\’\’.
Comentand comentatorul (si intelegand bine cum vulpea, ea insasi era vanatorul, in timp ce ursul devenea sinucigas :))) as vrea sa-l intreb pe domnul Simoca, daca a spus sau nu Herta Müller (asa, in general, in discursurile sale literare sau nu)ca romanii(in special intelectualii, in frunte cu Gabriel Liiceanu) au fost mult, mult mai lasi si pasivi( a se citit poate \’\’c….i\” )in fatza exploatarii comuniste decat alte natiuni din zona, ca, de asemenea, au fost multi romani care au dus-o bine pe vremea lui Ceausescu si ca domnia sa a fost persecutata de Securitate pentru ca era minoritara germana, adica descendenta unui fost ofiter SS.
Pentru a păstra imaginea jurnalului cît şi cea a publicului său, poate ar fi mai bine să se oprească comentariile, care au devenit nişte meschine răfuieli personale…
Atita mizerie „intelectuala”nu mi-am inchipuit ca poate exista!Cultura este doar un paravan pentru fanariotii revistei!Nu vedeti ca sinteti penibili?Urit,urit de tot ,caci ceea ce faceti nu se poate numi dezbatere de idei ci improscarea adeversarului (care de fapt nici nu participa la provocare,spre cinstea lor)cu fel de fel de mizerii, impreuna cu comentatorii frustrati si prost crescuti.
Inca o chestie, domnule Capsali: daca veti face un efort si veti cauta in Dex sensul cuvantului „patetic”, veti avea o mare surpriza.
poate reusiti sa dati si niste exemple concrete de intelectuali „intoxicati” de gasca lui Liiceanu!
Il vad pe Gabriel Liiceanu in direct la B1 , este patetic , jalnic , puhav , invidios , securistic o \’infiereaza\’\’ pe Nobela Muller ! Gabriel Gimnazianu se zbate ca un drac in purgatoriu pentru ca aceasta mica faptura aducatoare de Nobel a pus oglinda peste destinele pseudo elitelor si gastilor locale care intoxica de doua decenii ca niste adevarati sarlatani , spatiul cultural si intelectual , intoxicandu l !
Eu nu am citit nicio carte a Hertei Muller. Dar cred ca fiecare dintre noi are dreptul sa isi exprime punctul de vedere, fara jigniri, apropouri, etc…Oricat de mare ar fi un scriitor, un critic literar sau un profesor universitar, totusi este om, apoi este intelectual. Se presupune ca intelectualul are un limbaj superior celorlalti, o cultura aprte, un grad de intelegere a naturii umane mai deosebit. Cu tot respectul le recomand domnilor Manolescu, Liiceanu, Cartarescu, precum si dnei Herta Muller sa fie temperati si…intelectuali..
Nu era nevoie de articol , ca sa te indigneze ipocrizia si meschinaria din opiniile celor trei „moguli” ai intelectualitatii, independent de respectul pentru scrierile lor !Jignirea poporului roman n-a facut-o H.M., ci chiar ei, prin aceste distorsionari subversive. M. Cartarescu e penibil in analiza plauzelor. Ai libertatea optiunii de a nu aplauda, dar e jalnic sa condamni injurios aplauzele spontane, sa le refuzi acelasi drept, inseamna sa vorbesti ipocrit si despotic despre democratie! E o ineptie fara logica sa pui aplauzele pe seama uonor instigatori ai Securitatii (ca la orice crima analizata, nu gasesc un motiv elementar plauzibil!)-dar asta e tot din atitudinea ipocrita de a se pune totusi bine cu publicul : nu el e autorul aplauzelor „vinovate!”.(cum „apolitismul” a fost o forma de a evita sa te pui rau cu statul)
Apoi: G. Liiceanu parca aici nu mai are logica, contrazicand o evidenta: sondajele se iau tocmai pe un esantion neomogen pentru a releva reprezentanta unui element, altfel s-ar fi filtrat un public fan „Humanitas” si l-ar fi declarat reprezentativ pentru intreaga Romanie!
N. Manolescu la fel e ipocrit oportunist , ca sa se puna bine cu „partidul si poporul”: mesajul Hertei Muller il deceleaza corect: „critica fara menajamente a comportamentului romanilor in anii dictaturii comuniste si a lipsei de atitudine civica a scriitorilor”, dar il taxeaza jalnic de meschin si oportunist, ca „rautacios si incorect”. Dimpotriva: e corect si cu incrancenarea unui Cioran! Aplauzele au dovedit tocmai ca publicul a avut mai multa demnitate si tarie de caracter decat „elita” culturii, sa-si asume adevarul , nu sa-l escamoteze ori sa-l intoarca pe dos, in mincinoasa disidenta, cu care de 20 de ani sa te bati cu caramida in piept!
Dar istoria nu ne invata nimic, si degeaba toate comentariile indignate, reactia colectiva se repeta, azi la fel nu se reactioneaza solidar si decisiv la abuzurile mizerabile si dezumanizante ale regimului, ca mi-e frica sa nu se ajunga iar la vremuri de Gulag, prin aceeasi vinovatie de tacere si lipsa de reactie colectiva !
Numele scriitoarei este Herta Müller (cu umlaut); cand se folosesc tastaturi care nu au simboluri germane, e o practica obisnuita sa se inlocuiasca „ü” cu „ue”; prin urmare, Müller devine Mueller.
Pentru a evita ambiguitatile: destinatarul mesajului anterior este @bmarian. In titlul aceluiasi mesaj: a se citi ,,…nepseudonimizat”. Scuze si multumiri !
Daca tot bateti campii despre Herta Muller si altii, macar scrieti-le numele corect. Deci, nu H. Mueller,cum gresit si perseverent consemnati, ci H. Muller.Si in general : a se slabi !
a fost si pentru mine un soc sa citesc articolul din Adevarul publicat de manolescu, in care singura sa grija era aceea de a-i atrage atentia Hertei M. ca avem singurul presedinte care a condamnat public comunismul….ce gluma jalnica, ce naivitate, ca sa nu spun prostie! faptul ca basescu a citit niste pagini scrise de altii ca el, fara nici-o finalitate, ba din contra, l-a schimbat pe M. Oprea care era sustinut de catre Herta M. printr-o scrisoare deschisa, a fost o alta minciuna pe care Manolescu o gireaza si azi…
Cat despre revista pe care o conduce, nu mai are nicio relevanta pe piata culturala romaneasca. cu una-doua exceptii, numele de acolo nu reprezinta mai nimic. de cand dl Dimisianu a plecat, Gabriel Chifu a mutat jumatate dintre cronicarii Craiovei in paginile Romaniei literare si acestora le place mai ales sa scrie despre cei din Craiova, cum altfel!?In numarul curent al Rom. lit e, chipurile, un dosar, un grupaj despre Herta M, adica o parte din discutiile cu Liiceanu si o cronica-povestire…poate ca e totusi prea mult, judecand dupa gusturile marelui critic.
cu noul premiu Nobel pentru pace. Urîciunea româneascà devine un cîntec de leagan folcloric.
Se pare ca publicul Roman stie foarte bine ce, si de ce aplauda. Cei care se supara pe adevar sunt singuri vinovati. Personal, imi amintesc ca exact asa a aplaudat(frenetic) publicul Roman spectacolul de dans clasic chinezesc Shen Yun al chinezilor din exil (New York-chinezi neatasati ambasadei respective:) ) in 2008 la Teatrul National Bucuresti. Probabil ca aplauzele s-au facut auzite la ambasada si mai pe sus … deoarece trupei din NY i-a fost interzis sa mai dea spectacole in Romania( vezi http://www.epochtimes-romania.com/articles/feature_66_1.html ) – aceasta tot de la oameni de cultura din Romania cultura se trage, chiar personal de la dl. ministru. Sunt curios daca si D-na Herta Müller va mai fi invitata vreodata in Romania… Oare ce au acesti oameni de cultura cu …cultura? Catre publicul romanesc: aplaudati adevarul! Bravo!
Putem purta oricind -asa cum v-am comunicat si acum o saptamina – o discutie.
E-mail: [email protected]
Telefon redactie: 021-230-84-44
In rest: sinteti liber sa procedati cum credeti de cuviinta.
foarte bine ca s-a aplaudat. aplauzele pot fi foarte simplu intepretate si ca un respect acordat celui/celei care rosteste adevarul inconfortabil, chiar in fata celor la care acest adevar se refera. s-a aplaudat curajul herthei muller de a spune in fata unei sali pline ceea ce gandeste cu adevarat despre romani. si daca s-a aplaudat, inseamna ca exista romani care sunt suficient de demni ca sa isi asume aceasta incapacitate a noastra de a avea o atitudine mai transanta, mai radicala, sub comunist (spre deosebire de cei din alte tari foste socialiste), sa o recunoasca.
ce-i asa de greu de acceptat in faptul ca pot exista oameni care sunt capabili sa-si recunoasca deschis limitele si, in acelasi timp, sa pretuiasca pe cel/cea care a reusit sa-si depaseasca aceste limite?
reactia acestor domni e explicabila: ei au fost (si sunt) personalitati in romania, cu un anumit statut public. si (inclusiv, sau in primul rand) de la ei s-ar fi putut astepta sa dovedeasca si o anumita statura morala, in comunism, prin acte mai clare de disidenta (ceea ce au facut doar cativa, foarte putini). or, nu a fost cazul, asta e, nu au fost (si) curajosi, asta-i viata, nu te condamna nimeni la moarte pt asa ceva: e omenesc, fiecare isi stie limitele etc. DAR, a avea aceasta reactie, atunci cand acest adevar iti este rostit in fata, inseamna, din pacate, ceva mai mult: ca lipsa de curaj s-a insotit si se insoteste, iata, si acum, dupa 20 de ani de libertate, de o lipsa de demnitate si de noblete (in a recunoste adevarul oriunde ar fi si de catre oricine ar fi el rostit, chiar si atunci cand e neconvenabil in ceea ce te priveste).
asa ca….bravo, hertha muller!
Si astazi exista dizidenta in Romania, numai ca nu este politica, ci dizidenta economica. Multi nu stiu sa se descurce in paienjenisul economic romanesc. Manolescu, Liiceanu si Cartarescu sunt baieti ‘descurcareti’. ‘Prietenii stiu de ce’.
Imi pare rau ca trebuie sa intervin,dar e cazul sa-l felicit pe d-l Simonca pentru articolul sau curajos.Nu ne sta bine,in niciun caz,oricat de mari ne-am da noi,sa luam in stangi si sa-ncercam sa diminuam imaginea unei luptatoare ca Herta Muller,onorata cu Premiul Nobel.
E cert ca toti acei care,de bine,de rau,s-au descurcat in odiosul regim,construindu-si o opera,daca nu chiar si un monument,acum se dau de ceasul mortii sa demonstreze ca au luptat,totusi,impotriva lui-a regimului- prin inspirata sintagma,in fond oportunista,\”Rezistenta prin cultura\”.Adeptii si partizanii acesteia sunt toti cei numiti mai mai sus,drept descurcareti.Si de ce n-am recunoaste ca printre acestia se afla si onorabilii care s-au impacientat de prestatia laureatei,cautandu-i,orice s-ar zice,un nod in papura ? A-ti recunoaste limitele nu este atat de simplu,iti trebuie o mare tarie de caracter,o verticalitate pe care,dupa cum se vede,onorabilele prezente nu stiu daca o au.
In asemenea situatie era si normal ca laureata,o adevarata luptatoare,sa fie critica si chiar caustica,fapt care bnu prea ne convine.
Sper ca prin putinele-mi spuse sa nu fi deranjat prea mult inaltele spirite scriitoricesti.
nestimată VIOLETTA S. Violetta, anonimatul este cea mai jalnică formă de existență a unui om, din anonimat poți trage și cu pistolul. Eu am expus un punct de vdere, unii/unele ca Dvs. nu au ce face și, având mult umor precum anonima ilinca, ș.a.se distrează pisălogind și făcând un zgomot de muscă. Nu voi răspunde în continuare, nu vă obosiți, ilinca, violetta, etc.
Da, va cunosc. Da, am calitatea sa va intreb (unul dintre motive ar fi acela ca va cunosc, dar mai sunt si altele!) O, si puteti fi sigur ca stiu cum ma cheama!!! Daca as socoti ca va foloseste la ceva, as urma exemplul dvs., semnand de-acum incolo, in loc de Violetta, svioletta – dar nu prea vad cum v-as putea veni, astfel, in ajutor…. Totusi, oare, de ce v-ati enervat atat de rau? Te pomenesti c-oi fi nimerit un punct sensibil…
@bmarian
Este clar pentru (aproape) toata lumea ca nu va dau afara din casa nici simtul umorului si nici vivacitatea spiritului.
Ceea ce am vrut sa subliniez este faptul urmator: toata lumea face greseli si gramaticale si de \”tastatura\” ( vorba lui @tetine, pardon titine). Dar atunci cand iti permiti sa te \”tragi de sireturi\” ( aici il citez pe domnul b(mic)marian) cu premiantii Nobel si sa emiti ipoteze despre acordarea acestor premii ar trebui macar sa te exprimi corect. Si sa nu ai nevoie de nu stiu cat timp sa-ti vezi greseala (dupa ce ti se da \”muran-n gura\”)!
In rest, ipotezele dvs despre cine stie pe individ (probabil invidios pe pretioasa dvs persoana!) si care scrie sub nu stiu cate pseudonime ( feminine!!!) doar ca sa va puna sub o lumina proasta, sunt de tot rasul.
Mai incercati si alte scenarii…..
Mesajul meu precedent era urmatorul ;
\”Evident ca anumite premii sunt politizate, nu sistematic !!
Vi se pare chiar un hazard minunat Palma de Aur de la Cannes atribuita in 2007 lui Cristian Mungiu chiar in anul in care Romania intra in UE ?
Ce sa fie oare cu Premiul Nobel pentru pace acordat condescendent in 2009 lui Obama, stînjenit el insusi de aceasta « surpriza »?
Tin insa se intaresc convingerea personala, ca Herta Muller FACE PARTE dintr-un CAZ FERICIT.\”
Cam atît…
N-a ajuns nici un comentariu la noi, va rog, nu ne acuzati. Cel pe care vi l-am postat acum e primul comentariu primit de la dumneavoastra, a fost afisat imediat.
Daca doriti sa dezvoltati ideea politizarii anumitor premii – va rog sa o faceti in continuare.
Nu a placut comentariul in care demonstram CLAR politizarea anumitor premii cu exemplul Mungiu si cel atribuit lui Obama.
As putea sa va scriu in cite sali a fost distribuit filmul lui Mungiu in Franta, numarul de intrari si sa va povestesc cum iesea lumea din sala la Paris -cind nu adormea !
Dar la ce bun? Cenzurati,si Biscuiti, este ce stiti sa faceti mai bine, – unul din motivele pentru care am parasit Romania de peste 30 de ani. Uf !
Ilinca, Maria, Violetta, cred că același cititor își bate joc de acest spațiu, aceleași mitocănii, o fi , totuși un bărbat, îl știu eu pe unul, mă chestionează ce fac, ce citesc, ce legătură are cu Herta Mueller, din Nae în baie, o rușine.
Dvs. mă cunoașteți? Dvs. aveți calitatea să mă întrebați ce am citit și ce nu am citit? Dvs. știți care este numele Dvs. complet sau vă ascundeți după numele Traviattei?
Dvs. chiar ati citit cap-coada o carte a lui Llosa? Dvs. chiar ati citit vreodata cap-coada o carte?
Am greșit, vai ce ușor devii agramat, ce ușor devii savant.,
restul ironiilor sunt de doi bani . ,eu sunt și chimist și jurnalist spre rușinea mea,Păstrați-vă cianurile pentru alții.
Nicolae Manolescu este membru in board-ul IICMER. Nicolae Manolescu este vechi prieten cu Vladimir Tismaneanu. Nicolae Manolescu este ambasador la UNESCO si spera sa-si reanoiasca mandatul. Reactia lui e a unui basist care-si apare grupul de prestigiu si indirect Angajatorul politic. E-atat de simplu, si atat de trist. Impotriva unor astfel de intelectuali s-a revoltat Herta, de asta au sarit toti ca arsi. Ce a spus femeia? A spus ca imparatul e de tinichea si ne-a lasat sa intelegem ca povestea cu condamnarea comunismului e o biata diversiune menita sa-i neutralizeze pe adevarati opozanti ai regimului de trista amintire.
Ilinca,, Maria, ș.a.- nu vă cunosc, nu ne cunoaștem, eu cel puțin scriu cărți, Dvs. scrieți minciuni / nu sunt agramat, nu am comentat meciuri de fotbal, nici sit. din Kayahstan, nu am provocat râsul nuimănui, deși râsul este sănătos, iar opinia mea este numai a mea, politiyarea neobelului de Literatură și de Pace este un fenomen vechi și semnalat în ărferasa internațională, cred că bădărănia Dvs. poate fi justificată doar prin vârsta fragedă sau mintea la fel de fragedă, scuze, nu vă spun decât o părere.
Si daca tot am intrat in aceasta hora, imi permit sa ve spun ca este mic si meschin sa acuzi pe cineva de „agramat” cind este evident vorba despre o greseala de ‘tipar” (tastare?)
one/ NU AM SPUS CĂ PREMIILE NOBEL SUNT POLITIZATE ÎN FIECARE AN
TWO / Spre deosebite de Dvs. am citit Herta Mueller în original,
Three / când săriți cu pumnii vedeți să nu dați alături, stimate domnnișoare Ilinca și Maria, dar Internetul dă șansa ca oricine să se tragă de șireturi cu oricine, eu nu vă jighnesc, constat că bădărănia se răspândește și în mediul ”amazonic”.
n-ati citit nici un rand scris de Herta Muller si repetati papagaliceste opiniile lui Manolescu si Cartarescu despre Nobel.
Infatuat sunteti dv .
In marea literatura incape, cu asupra de masura, Herta Muller, dar si Llosa.
pacat ca in judecata asupra Nobelului nu ganditi cu capul dv si ati imprumutat unul de la Manolescu.
@bmarian
De cand au inceput discutiile pe acest forum despre Herta Muller, vizita sa in Romania, reactiiile unora si altora nu faceti decat sa bateti apa in piua, neuitand ca la fiecare postare sa ne impartasiti pererile dvs: Herta M este aroganta, nu merita premiul Nobel care premiu este oricum politizat ( ce-i dam atata importanta!).
Inteleg ca si Le Clezio a luat premiul Nobel tot pe motive politice? Si Doris Lessing, si Orhan Pamuk ( 2008, 2007 si 2006). Ati citit operele lor ( inclusiv cartile Hertei Muller) si spiritul dvs literar nu a fost sedus, ati ramas cu o frustrare enorma neintelegand de ce un grup de natafleti ce-si spune \”comitet Nobel\” a luat aceste decizii ( bietul Nobel, se rasuceste in mormant sa vada ce a ajuns premiul lui….dupa profunda dvs analiza!).
Foarte frumos, este dreptul dvs sa aveti o parere despre acordarea premiilor Nobel, despre legea pensiilor, alegerile din Kazakhstan sau meciul de fotbal Franta-Romania.
Numai ca trebuie sa acceptati si hohotele de ras ale cititorilor ce constata cum un agramat ca dvs isi permite sa judece atribuirea premiului (premiilor)Nobel de literatura.
PS Despre celelalte premii Nobel din ultimii ani ce ne puteti spune? Cel de medicina a fost corect atribuit sau nu? Dar cel de chimie?
\”\”opinie despre Herta Mueller
bmarian – Sambata, 9 Octombrie 2010, 07:53
…………suferinţele germanilor, evident reale, nu au fost mai mari decât a altor etnii.\”\”
QED.
Cărtărescu are dreptate, Manolescu de asemenea, nu mereu , dar acum da, Herta Mueller este un pitic pe lângă Llosa, iar politiyarea Nobelului este un fapt regretabil și de necontestat. NU neg talentul doamnei H. Mueller, dar nici infatuarea care nu/i face bine.
Aplauzele i-au suparat pe cei care s-au simtit cu musca pe caciula datorita colaborarilor cu regimul comunist.
Probabil, Herta Muller a rezonat in special cu tinerii! Care merita s-o asculte si sa invete de la ea.
p.s. Paul Goma este disident. Ok. Dar hai sa nu-l umplem de lauri doar pentru atata lucru!!! Nu va lua niciodata Nobelul: pentru ca ramane un scriitor slab!!
domnii intelectuali, afiliati mai mult sau mai putin puterii comuniste (ante si post ’89) au simtit cum ii strang esarfele sau cravatele in jurul gatului cand Herta Muller a vorbit dezinhibat despre orice. cum pot sta acesti oameni care practic nu au facut NIMIC in viata, in fata unei Herta Muller, in fata unui Vasile Paraschiv, in fata a mii de disidenti ADEVARATi care se sting din ce in ce mai des? de ce tinerii din ziua de azi iau modele niste parveniti ipocriti fara esenta si nu modele de eroi care au indurat chinuri imense pt crez in libertate si lupta cu comunismul? pt ca domnii intelectuali sunt prelungiri ale bratelor caracatitei comuniste (ante si post ’89) si stiu sa manipuleze masele fara etica si cultura…
Aici (in Franta), de 2-3 luni subiectul Romilor persista in actualitatea cotidiana, avansind inspre incercari de a se gasi solutii reale de integrare a celor ce ar fi trebuit sa aibe un loc in tara in care s-au nascut ; chiar ieri s-a angaja, un nou militant – cunoscutul avocat francez al cauzelor umanitare – William Bourdon. In acelaci timp, oameni simpli, de la tara, care ar putea usor fi banuiti de rasism sau xenofobie se mobilizeaza si ei, improvizind spatii viabile pentru pentru tiganii din Romania. Deci, de la mic la mare, de la intelectuali la talpa tarii, Franta se mobilizeaza pentru omenie.
In acelasi timp, de citeva saptamini, romanii par a se mobiliza cu ura, împotriva singurul lor premiu nobil si Nobel. Ciudat.
Articolul Domnului Simonca este perfect, chiar daca oarecum redundant pentru cîtiva cititori cîrcotasi.
Ma bate gîndul, cu permisiunea domniei sale, sa incerc sa-l traduc în franceza si sa-l trimit înspre publicare saptaminalului “Courrier International”. Singurul lucru care mi-ar pune problema, ar fi sa explic cine sunt Manolescu, Liiceanu, si Cartarescu –cu siguranta uitat instantaneu dupa lansarea cartii lui.
Domnii in cauza nu sunt decat niste sarmani epigoni macinati de invidie. Cat s-ar incorda nu vor trece nici macar de calcaiul doamnei Herta Muller. Invidia este foarte bine reprezentata in ADN-ul romanesc si ca urmare transmisa ,,cu grija ,, din generatie in genaratie.
…si disidentul care nu composta bilete in autobuz, in semn de protest tacit fata de regim. A zis asta verbatim.
Ce om e asta?!
Manolescu – ba lauda „Observator cultural”, ba il injura, impreuna cu Cronicar, prin „Romania literara”. Muuuuult ar ravni sa transfere cativa oameni de la „Observator” la „Romania literara”. Il ustura palmele ca a ramas fara echipa la „Romania literara” si „Observator cultural” i-a cam luat fata la vizita Hertei Muller.
Manolescu – cand vorbeste frumos de Herta Muller,cand ii da lectii de patriotism si o urecheste, la 30 de ani distanta, ca a luat un premiu al UTC Acele premii erau pentru”minoritari” ca sa-i atraga in paiejenisul UTC-PCR-Securitate,premiul respectiv n-a influentat caracterul Hertei Muller, n-a putut fi cumparata.
Cartarescu – cu cat scrie mai mult despre Herta Muller, cu atat se afunda. Ieri, in „Evenimentul zilei”, Cartarescu o acuza pe Herta Muller ca e nerecunoscatoare, eu, Cartarescu, am scris de bine, i-am prezentat cartile la tirguri, si ea ce-mi face, ce ma prigoneste, de ce, doamnelor si domnilor, nu ma mangaie pe crestet,de ce e atat de indiferenta cu mine,de ce nu-l lauda pe Liiceanu,de ce nu intra in Clubul nostru, al celor care se gratuleaza intre ei?
Laureata Nobelului nu traieste insa la Bucuresti,unde Liiceanu merge la brat cu Cartarescu si, gata, am plamadit cultura romana „la varf”.
Liiceanu – pana la intalnirea cu Herta Muller,Liiceanu se arata viteaz, isi umfla pieptul, isi punea platosa de otel,tocmai vin de pe campul de lupta, m-am batut cu sistemul comunist,am rapus balaurul, ah, ce epuizat sunt.
Din 27 septembrie 2010, Liiceanu e disidentul care nu se ducea cu masina de scris la militie.
Bravo, Herta Muller!
Lasand la o parte dialogul dintre Herta Muller si G. Liiceanu, dialog ce poate fi interpretat si \”discutat\” in fel si chip, trecand peste reactiile unora si altora ( mai mult sau mai putin in tema) ce s-au simtit atinsi sau nu, ramane o intrebare pertinenta: de unde atata dispret pentru publicul din sala si cel din afara salii? Indiferent de manifestare, de la un concert de rock pana la vizita papei, trecand prin nu stiu ce vernisaj simandicos vor exista cei ce vin sa vada si sa auda si cei ce vin sa fie vazuti si auziti ca asa este \” de bon ton\”. Fenomenul acesta exista in toata lumea si trebuie acceptat ca atare. Dar de aici pana a vorbi cu atata dispret despre public in general, aceasta generalizare atat de usoara si la indemana oricui este cale lunga. Intr-o mare parte din articolele citite, in multe comentarii citesc despre \”multimea \”ce\” jubileaza la orice caft al ielitelor (autoflatindu-se cu decaderea “zeilor” la nivelul ei)\” dixit unul de pe blogul revistei culturale si alte fraze de acelasi nivel. Chiar si in comentariile anterioare cineva ne destainuia ( de unde o fi stiut?) ca jumatate din sala nu a inteles nimic ( persoana in cauza fiind cert in cealalta jumatate de sala). Nu mai vorbesc de \”lumea avizata\”, obisnuitii manifestarilor culturale de acest gen, pentru care, mirosurile gloatei devin din ce in ce mai insuportabile si aplauzele un semn de ignoranta crasa: aplaudam ca asa se face, indiferent ca este cazul sau nu.
Deci, intreb inca o data: de unde vine acest dispret?
Eine große Überraschung dieser Nobelpreis. Immer nimt ihn ein Unerwarteter. Man muss ihm nicht mehr große Aufkersamkeit geben. Er ist ein politischer Preis, kein kultureller. Mit der Zeit wird sein Wert minderer der einem regionaller sein.
Viel Spaß beim Lesen Herta Müllers Bücher
Care « o întreaga lume culturala ? » ? Un snop de intelectuali frustrati localnici ?
Intrebarea este : DE CE A VENIT HERTA MULLER LA PINE CU SARE ?
Incerc sa-mi imaginez cam ce furtuna ar isca in cercul select al intelighentiei autohtone acceptul unei invitatii de catre Paul Goma.Si cine ar infrunta riscul unui dialog?…
Wow!
ca de obicei, unii comentatori se grăbesc să dea cu piatra în proprii concetăţeni, eu am două obiecţii – 1. Este llosa, actualul premiat mult superior Hertei Mueller ca talent? Nu vi se pare că adeseori Nobelul se acordă din raţiuni extraliterare? 2. A acuza intelectualitatea română că nu a luptat cu sistemul dup ce tu, Herta Mueller ai şansa să pleci înainte de căderea dictatorului, ştiind ce represiv era acest sistem ( în special psiho-social) mi se pare o atitudine arogantă, intolerantă, iar suferinţele germanilor, evident reale, nu au fost mai mari decât a altor etnii.
Citesc articole si comentarii despre episodul „Herta Muller la ateneu” sunt atat de diferite in cat nu pot spune nimic; pentru ca nu am fost acolo ! Nici nu m-as fi dus . Dar pot spune un lucru; am citit o singura carte de Herta Muller : „The Appointment” in englezeste, 200 de pagini in 4 luni !! Intre timp am citit altele mult mai bune, captivante. Am citit, intrecut, multe carti ale lui Paul Goma, nu-mi trebuia mai mult de cateva zile pentru o carte. Comparandu-i, io cititorul, daca HM a primit un Nobel, cum si pentru ce l-a primit, atunci Paul Goma merita vreo trei, patru pana acuma. Parerea mea. Si inca o parere: marilor elite culturale din Romania le e frica de Paul Goma, fiindca daca ar avea personalitate si curaj, cu ocazia implinirii a 75 de ani, l-ar fi invitat si pe el LA ATENEU !
Pot spune ca cel putin jumatate din cei din sala nu au inteles nimic. chiar o colega – si ea prezenta la conferinta – m-a intrebat la sfarsit: ei, ti-a placut? \”Ti-a placut\” – cam la atat s-a redus pentru multi experienta sodin seara lui 27 septembrie. Nu am fost printre \”aplaudaci\”. pur si simplu, nu mi se pare nimic de aplaudat in momentul in care o persoana \”se descopera\” in fata ta si te lasa sa o vezi, oricare ar fi metoda prin care o face.
De ce s-a suparat Liiceanu? poate pentru ca el, un filosof are prea putine intrebari despre lumea in care traieste? poate pentru ca o femeie merge mai adanc in straturile fiintei umane decat o va putea face el vreodata? nu, nu era vorba acolo de colaborationism, de \”aruncat cu pietre\” in poporul roman – nimeni din audienta nu s-a simtit atacat, nu stiu de unde reactia lui Nicolae Manolescu – si tensiunea nu venea din afirmatiile Herthei Muller. In cele din urma, nu trebuie sa gandim toti la fel, experientele fiecaruia din noi sunt unice si imaginea despre lume deasemenea. Pur si simplu, domnul Liiceanu s-a simtit depasit.
Si Mircea Cartarescu, si Herta Muller erau in 2007 candidati Nobel la fel de seriosi, cu oarecare avantaj moral Mircea. Scrisese despre Revolutia Romana, pe cand Herta nu valorificase Reportajul cu sufletul la gura al lui Titus Suciu, nici site-ul lui Marius Mioc, pentru a revela Occidentului amestecul de eroism, solidaritate si crima bolsevico-fesenista de la Timisoara, prin care s-a recuperat decalajul de Rezistenta Antibolsevica. Nu cred ca statul german nu a sprijinit cariera internationala a Hertei Muller si stiu ca Mircea in RO nu e nici macar academician, desi detine toate validarile ce se pot inchipui. Iata de ce sper ca, din aceasta disputa, cei doi excelenti scriitori ai nostri sa nu aiba decat castig EGAL, anume unul publicitar. Altminteri, e absolut natural pentru orice Elita sau Autoelita frecusul ce desemneaza Intelectualul Dominant. Dupa ce Herta a punctat impotriva lui Horia valorificand Afacerea Antohi, n-a gasit alt punct vulnerabil in Orbitor decat lipsa vocatiei de martir a autorului, desi V.I. Lenin ne invata ca nu sacrifici aiurea avangarda, cele mai promitatoare cadre, lasi pe Dinescu si pe Desliu sa se avante! Cum nu fusese nici Herta o Doamna Cornea in Banat, singurul scriitor indrituit sa-i probozeasca pe amandoi pentru limitarea la Rezistenta prin Cultură, ar fi fost Paul Goma, neprezent insa la Ateneu.
In sfarsit, un articol CORECT despre vizita Hertei Muller in Romania. Mi-as fi dorit doar ca autorul sa fi asteptat inca o zi-doua, ca sa se refere si la… jenantul text publicat azi de Mircea Cartarescu in EvZ.
Da, cine si de ce s-a suparat pe Herta Muller? Foarte buna intrebarea, foarte deranjant, pentru multi, raspunsul.
Intelectualii romani sunt (in majoritatea lor) o specie fotofoba.
Vai, vai, vai, Herta Muller l-a facut „mitläufer” pe Cartarescu si Mirciulica sta si plange de nu mai poate, e nevricos, si-a pierdut uzul ratiunii, ii injura pe netrebnicii care s-au dus s-o vada si s-o aplaude pe H Muller la Ateneu.
Pai, Cartarescu si-a facut-o cu mana lui. Cartarescu al nostru, scriitor din Bucuresti, a glasuit cam asa in „Frankfurter Allgemeine Zeitung”: înainte de ’89 scriitorii nu doar că aveau mai multe subiecte, dar aveau pe deasupra si mai mult timp: „Sistemul era groaznic, însă aveam stabilitate şi fiecare ştia ce-l aşteaptă în ziua următoare”
vezi interviul din „Romania libera”: http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/scriitorii-romani-erau-prea-incurcati-cu-dictatura-199678.html
Iar Herta Muller l-a taxat!!!
Vezi „Romania libera”:
„Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el”.
http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/scriitorii-romani-erau-prea-incurcati-cu-dictatura-199678.html
Acuma, Cartarescu – in loc sa puna capul in pamant – se da disident
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-o-nedreptate-908350.html
si mai inventeaza si o poveste: ca a avut o discutie particulara cu Herta Muller pe care ea a facut-o publica.
Faptele il contrazic: el a vorbit despre „stabilitatea sistemului comunist” in „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, iar Herta Muller i-a raspuns in presa romana, in „Romania libera”.
Mirciulica, fii barbat! N-o mai injura pe Herta Muller, ca te afunzi in prostie. Ai dat-o in bara cu declaratia aia cu sistemul comunist stabil… recunoaste, sterge-te de praf si la drum, baiete, ca te asteapta alte „Orbitoare”.
Mi se pare cel mai bun articol al domnului Simonca. Asta inteleg eu prin a pune punctul pe i. Felicitari, stimate domn! ce-ar fi sa ducem lucrurile pana la capat? Ce-ar fi sa dam jos masca \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\”respectabila\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\” de pe fetele intelectualilor pe care-i citati mai sus? Mizerabila lor putere \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\”subterana\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\” trebuie scoasa la lumina in cele din urma…
Am fost in sala la conferinta si am ramas impresionata de sinceritatea si simplitatea unei laureate a Premiului Nobel Pentru Literatura. Herta Muller onoreaza Romania si cultura romana.
Iar discursul ei este perfect fundamentat. Romania nu a avut rezistenta anti-comunista. Cine sunt rezidentii? Fostii legionari? Hai sa fim seriosi! Sunt intr-adevar cateva nume, mentionate si in acest articol care au militat impotriva comunismului. Imi pare rau ca a fost uitat Eugen Ionescu; cel care a condamnat permanent comunismul; intr-un mod cat se poate de echilibrat.
In alta oridine de idei: mie mi-ar fi fost jena in locul domnului Liiceanu sa am acest dialog cu Herta Muller. Liiceanu nu numai ca nu a opus rezistenta regimului; ba chiar l-a favorizat. Va rog sa citit introducerea cat se poate de marxista a volumului „Tragicul. O fenomenologie a limitei si a depasirii”.
Cat despre Mircea Cartarescu; daca sunt reale acuzatiile pe care i le aduce Hertei Muller in articolul publicat astazi in Evenimentul Zilei; atunci el este intreptatit sa critice. Nu cunosc situatia reala; dar va recomand articolul : http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-o-nedreptate-908350.html
Vrand, probabil, sa respecte in aceasta saptamana doliul din familia presedintelui si lipsita de cea mai vajnica dintre combatantii la rubrica ,,Editorial” ( iesita din decor din motive strategice), redactia si-a orientat firesc discursul spre alte tinte. Ecourile vizitei dnei H. Muller in tara erau printre cele mai la-ndemana, dupa cum o dovedisera articolele dedicate din nr-ele anterioare. Toate bune si frumoase in respectiva optiune, mai putin -dupa parerea mea- dorinta autorului materialului de mai sus de a face aprecierea critica a acestora de pe o pozitie mai mult decat discutabila, raportandu-le exclusiv la propriile sale opinii. Imi este realmente greu sa inteleg de ce dl O. Simonca reproseaza unor personalitati culturale remarcabile faptul ca nu au reactionat la unison, in deplina unanimitate si neaparat cu aplauzele de rigoare, ca-n ,,vremurile bune”(sic!). Nu este oare cat se poate de normal , de democratic ca oameni de talia unor N. Manolescu, M. Cartarescu, G. Liiceanu si multi altii sa aiba voci distincte, nesubsumate unui cor amorf, fie si cu riscul implicat de a nu fi pe placul unei majoritati eterogene (vezi publicul din Sala Ateneului Roman, de exemplu), cronicarilor din paginile presei culturale si multor altora. Este, cred, timpul sa se inteleaga si sa se respecte cu sfintenie dreptul fiecaruia de a se exprima pe sine, renuntandu-se o data pentru totdeauna la practica delictului de opinie.
Pacat, domnuilor! Ura si razbunarea v-a incolacit creierele. Mare pacat! Herta are Nobelul. Bravo ei! Dar nu datorita romanilor, adica la propunerea romanilor. Luati aminte, romani! Si acum va dezbinati! Pacat. De ce atata ura… romanii contra romani? Dumnezeule! Unde va este capuyl? Unde va este inima? Unde va este credinta???!!!
Sincer, insasi decizia editurii Humanitas de a transforma un prilej de a celebra pe unul dintre autorii ei de succes intr-un meci de box este suprarealista. Daca Humanitas, ca institutie a economiei de piata, stia ce face nu se punea intr-o asemenea situatie. Editurile au datoria de a-si promova autorii, nu de a-i lua la rost. Dar, desigur, Humanitas nu este numai o editura, ci un templu al „adevaratei” culturi, cu propriul sau sacerdot-idol, ce trebuie cel putin la fel de adulat ca ofertantii (autorii) pe care ii publica. De aici a iesit si fiascoul conversatiei de la Ateneu care a cuprins si replica incredibila a dlui Liiceanu “Întrebându-vă ce v-am întrebat, am încercat să mă strecor puțin pe lângă destinul dumneavoastră de minoritar, să vă sugerez că mulți dinte noi ne-am simțit minoritari în această istorie… dacă ne acceptați, bine, dacă nu, o să găsim altă cale…” Ca si cum cineva i-ar fi luat premiul Nobel de sub nas domnului Liiceanu… vezi clipul la http://idolii.com/2010/10/reac%C8%9Bie-la-dialogul-hera-muller-gabriel-liiceanu-sau-despre-nevoia-separarii-puterilor-in-cultura/
Ce s-ar putea raspunde decat : «vai ce agresiva aceasta interpelare !» … \”mi-a mers la inima\”, \”m-a uns pe suflet\” – astea sunt reactii de frustrare, poate firesti intr-o cultura aflata in suferinta… si poate tocmai aceasta reactie ma face sa inteleg efectul scontat de editorialul de mai sus.
Si totusi: ce-ar fi sa nu mai personalizam, sa nu mai atacam la persoana, sa nu mai raspundem cititorilor frustrati care se bucura ori de cate ori mai primeste vreun intelectual o palma ? Ce-ar fi sa nu-i desfiintam pe Liiceanu, Manolescu sau Cartarescu chiar daca-i criticam (dar pe fond) ?
Fara sa am, slava domnului, o admiratie inconditionala pentru acestia, nici nu diger cronici de eveniment din astea, asa de contondente, cu judecati sumare si verdicte repezite.
De fapt, ce pot intelege chiar cei criticati, de ex. ce poate intelege Liiceanu din acest articol plin de: \”a spus\”, \”s-a suparat\”, \”a minimalizat\”, \”lasa impresia\”, \”ataca\”,\”prefacatorie\”, \”masochism\”, \”dispret\”…? Probabil ca nu va percuta la acest articol, nu va retine in fapt nimic. Prea inconsistent pentru a permite o reflectie, pentru a avea un feed-back al unui rol asumat public cu ocazia vizitei Hertei Muller. Un asemenea editorial nu incepe, ci incheie orice dialog. Puncteaza intr-o tabara sau alta, adica, asa cum se spune intr-o postare de mai sus : «ia sa nu-i mai imbalsamam pe acesti domni». Ok.
As fi preferat sa acordam fiecaruia pe rand prezumtia de buna credinta: HM a dat cu ocazia acestei vizite norma ei maxima de reactie: asta e ea, in toata sinceritatea. Sa luam asadar partea pozitiva. GL, da, bun, a reactionat rigid, e-adevarat. Dar de ce oare a dorit sa de demarce de imensa recompensa pe carea primit-o HM, pentru atitudinea ei, incercand cu tot dinadinsul sa promoveze si \”cartile curate\” pe care le-a dat generatia anilor 70 si 80 ? Poate pentru ca GL este si a fost deopotriva (in anii 80) un reprezentant al \”establishmentului\” in cultura, oricat ar parea de ciudat.
Prin urmare i se pare cumva disproportionat ca o simpla atitudine civica ca a Hertei M. sa fie recompensata atat de mult, iar suferinta tacuta de aici, nu. Si a incercat un dialog de la acest nivel al echivalentelor. HM ar fi ramas poate un destin nestiut, un om strivit de sistem, daca, printr-o conjunctura istorica, nu ar fi primit aceasta enorma si neasteptata recunoastere. Nu mi se pare ca trebuie sa exageram esecul dialogului. E firesc, e un epifenomen al rigiditatii care se produce prin frustrare si suferinta, comune ambelor atitudini.
Totusi, de ce nu au vorbit ei despre viitor ? Ce ne asteapta de acum incolo, incotro mergem ?…
PS.
Fara a fi un fan N. Manolescu, executia sumara care i se face aici nu ma \”unge la suflet\” absolut deloc. In primul rand, reactia lui mi se pare spontana, ea tine de liberul arbitru al autorului, nu trebuie sa-i gasim cu tot dinadinsul cine stie ce motivatii politice. Mi se pare deplasat sa comentam ce spune un literat gasind indaratul textului lui niste ratiuni de oportunitate politica! Zau asa, NU CRED ca in spatele articolului lui NM s-ar afla mobiluri asa de meschine precum cele invocate in articol …
urâţi sunt oamenii care l-au prilejuit, nu articolul!
Poate ne spuneti si de ce e „urat acest articol”? Mie mi-a placut foarte mult, mi-a mers la inima, hai sa nu-i mai imbalsamam pe acesti domni, sa le comentam publicistica, avem ce comenta. La ei se vede o rautate si o micime sufleteasca in raport cu Herta Muller, se vede provincialismul si egolatria.
_ _ _
….