Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cine(n-)are nevoie de Marius Oprea
- 04-02-2010
- Nr. 511
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 23 Comentarii
În martie 2006, în răspăr cu opinia generală, împărtăşită deopotrivă de politicieni şi de unii dintre reprezentanţii societăţii civile, Marius Oprea, actualul preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR, azi IICCMER), pleda răspicat pentru necesitatea condamnării comunismului: „Foarte multă lume se întreabă dacă mai este necesară acum, la 16 ani de la revoluţie, condamnarea comunismului. Eu spun că da şi mă bazez pe faptul că o decizie atît de profund morală, menită să restaureze practic societatea românească, este oricînd necesară“. Declaraţia lui Marius Oprea venea la aproape un an şi jumătate de cînd Traian Băsescu şi Theodor Stolojan respinseseră invitaţia primarului Ciuhandu de a face o alianţă cu PNŢCD, pe motiv că „anticomunismul visceral face mai mult rău decît bine“. Era epoca în care societatea civilă cerea acţiuni reparatorii din partea instituţiilor statului român, cu privire la crimele şi abuzurile săvîrşite în perioada comunistă, şi reclama restricţionarea sistematică a accesului la arhive. Era epoca în care preşedintele statului declara public că el personal a dus-o bine în comunism şi pretindea „dovada“ caracterului criminal al vechiului regim. Şi tot atunci, în martie 2006, izbucnea scandalul alegerii preşedintelui CNSAS în persoana lui Corneliu Turianu, despre care Constantin Ticu Dumitrescu spunea […]
„Atatia cred ca a raspunde altceva inseamna a raspunde” ; „Niciodata un om cinstit nu se poate apara cu atata inversunare ca mincinosul care a fost prins.”; „Un om fatarnic are doua fete si nici un obraz”; „Nu sunt numai nebuni furiosi, ci si prosti furiosi – anume aceia care incep a-si intelege prostia.”;”Magarul e incredintat ca el conduce turma si ca pastorul e argatul lui.” (NICOLAE IORGA) In rest, va multumesc pentru apreciere!
Motto : ,,La umbra stejarilor batrani nu cresc niciodata mladite trainice” – C-tin Brancusi Buna aceasta ingenua (?) ridicatoare la fileu care a iscat tapajul si – asa cum ma asteptam, de altfel – trage acum si concluziile. Pai nu e dreptul ei? Dar numai al ei…!
In folosul cui isi aroga cineva dreptul sa „monitorizeze” o revista culturala ca Observatorul? Reprezinta ea un pericol? Pentru cine? Am cautat de curiozitate si pe alte forumuri si n-am gasit nici un monitor.
sper (sper degeaba?) ca si revista 22, cam \\\\\\\”nehotarita\\\\\\\” in ultimul timp, sa pledeze in acelasi sens.
1). D-na Carmen Musat n-a facut niciodata vreo tentativa de a solidariza frustrarile mele in sprijinul propriului demers. Dar, sa te simti frustrat, astazi, nu este o rusine; traim cum traim, in tara in care traim – oare exista vreun om cinstit care sa nu se simta frustrat?! 2). Sunt un cetatean al Romaniei si beneficiez de dreptul la libera exprimare. 3) Nu stiu sa existe vreo lege care sa interzica indignarea, oricat de zadarnica ar fi aceasta – si recunosc ca este zadarnica. 4). cu privire la „montajul inabil”, pot incerca sa va linistesc: pe viitor ma voi stradui sa dau dovada de mai multa abilitate. 5). ma bucur ca aveti in vedere „interesele redactiei”, sper ca d-na Carmen Musat va aprecia – acum ca ati pus-o la curent – devotamentul dvs. 6) Va propun sa lasati cititorii sa-si decida singuri macar propriile interese. Oricum, nu cred ca v-au indrituit sa vorbiti in numele lor. 7). Va sunt recunoscatoare ca, referindu-va la mine, ati pus in ghilimele cuvantul „doamna”. Adevaratele doamne ale acestei tari se afla acum in Parlamentul European, in Guvernul Romaniei, sunt vedete TV etc… nu m-as simti deloc confortabil intr-o atat de nobila companie…. Eu nu sunt decat o femeie singura… am crescut un copil, am sadit un copac… am salvat niste vieti… Cam putin pentru artistocraticele dvs. exigente, nu-i asa?!
STIU DESPRE M. OPREA CA ESTE UN OM ONEST, CARE SI-A DEDICAT VIATA DEMASCARII CRIMELOR COMUNISMULUI. FACE ACEST LUCRU CUM N-A MAI FACUT SI N-O SA MAI FACA NIMENI. ADUCANDU-LE CRIMELE SI PE FAPTUITORII LOR IN PRIM PLAN. CE NE PUTEM ASTEPTA DE LA ZDREMTELE CARE NE CONDUC TEMPORAR DESTINELE. SEFUL GUVERNULUI ESTE UN FOST POLITRUC UTC, CARE TREBUIA SA DEVINA UN MARE ACTIVIST COMUNIST DACA VECHIUL REGIM MAI CONTINUA. PACAT DE DOMNUL OPREA, DE NOBILA SA MUNCA, PACAT DE EFORTURILE SALE NEOBOSITE. GOSPODARII ACTUALI O SA-SI IMPUNA PROBABIL UN LACHEU DE CURTE, CARE SA AIBA ASEMANAREA SI SPIRITUL LOR. TREBUIE INSA SA LE ARATAM CA NOI, CEI CARE MAII GANDIM ROMANESTE, SUNTEM MAI TARI DECAT ACEASTA PATURA SUBTIRE DE TREPADUSI POLITICI DE DOI BANI, CARE S-AU IMPUS IN FRUNTEA TARII PRIN METODE INDOIELNICE.
Reactia intarziata si manioasa a d-nei Musat ma nedumireste si ma surprinde, chiar daca pot sa inteleg faptul ca, in timp, delimitarea mea de luarile de pozitie si ideosincrasiile exprimate in unele din editorialele pe care d-nia sa le semneaza n-a fost de natura sa-i produca o stare de confort. Perplexitatea pe care mi-o produce aceasta replica este cu atat mai mare cu cat,nu de putine ori, m-am simtit dator sa consemnez aci cuvinte de pretuire pentru O.C. si pentru contributiile unor redactori si colaboratori ai acestuia. Ceea ce, de altfel, voi continua sa fac ori de cate ori voi considera ca este cazul.
Cu o vehementa care depaseste sensibil tonalitatea tensionata pe care o induc -de regula – articolele sale politice (ceea ce nu este intotdeauna o virtute) si iinscriindu-si filipica ad-hoc sub sloganul cu care a evoluat (fara prea mult succes) in ultima campanie electorala un anumit partid politic, predandu-mi cu alte cuvinte spus ,,lectia bunului simt”, d-na Musat imi serveste o cascada de reprosuri si admonestari pe cat de severe, pe atat de nemotivate. Le resping cu fermitate intrucat -in primul rand- lasitatea imi este complet straina (continutul postarilor mele pe acest site -printre altele- o demonstreaza), iar anonimatul sub care in opinia d-nei C.M. m-as ascunde e o falsa problema. Acesta din urma face parte din regula jocului si este, oricum, mai licit decat utilizarea unor nume si pronume imaginare care abunda, se pare, in acest spatiu, fara sa genereze efecte daunatoare. De altfel, nu-mi amintesc ca ,,aplaudacii de serviciu” anonimi, care apar uneori in proximitate, sa fi deranjat pana acum ! Cat despre,,glumitele”,,injuriile”,,batjocorirea unor colaboratori”etc.invocate, aci nu poate fi vorba decat fie de o neintelegere mai mult decat regretabila, fie de o rastalmacire culpabila, pe care altii ar trebui sa si le asume.
Sunt profund dezamagit sa constat ca o personalitate cu suprafata intelectuala a d-nei C.M., cadru didactic respectat si diriguitoarea unei publicatii de prestigiu substituie dialogului calm, fie el si polemic, rastitul iritat si urecheala in cel mai bun caz scolareasca. Nu pot sa nu spun ca m-a deceptionat in egala masura si tentativa d-niei sale de a solidariza in sprijinul propriului demers frustrarile unei anumite ,,doamne”, a carei pledoarie pe cat de plina de indignare proletara, pe atat de inutila, face parte dintr-un montaj inabil, strain intereselor redactiei si -in egala masura- noua, cititorilor .
Amintesc d-nei C.M. ca in trecutul nu prea indepartat am purtat impreuna atat o corespondenta ,,e-mail”-ata, evident,sub semnatura mea in clar, cat si un schimb de opinii pe site, ambele desfasurate civilizat si, de retinut, in amandoua ocaziile dv. impartasind parerile si sugestiile exprimate de mine atunci.
P.S. Neavand la dispozitie textul postarii mele incriminate si cenzurate, nu am posibilitatea sa verific daca nu cumva s-a strecurat vreo nedorita eroare in cursul dactilografierii sau transmiterii ei. Intr-o astfel de situatie, n-as ezita sa-mi exprim regretul.
Chiar, pe Monitor cine-l monitorizeaza?
felicitari din tot sufletul pentru Carmen Musat. De mult nu am mai citit o pozitie atat de clara si profunda, in ciuda tendintelor tembeloide de astazi cand ni se baga pe gat pozitii oficiale ce uita trecutul si propriile declaratii. Articolul lui C. Musat trebuie trimis pe mail la toti cei care cad in extazuri portocalii sau violet, toate provenind din rosul fesenist. Il stiu pe Marius Oprea din studentie si cat a avut de suferit din partea Securitatii, in timp ce anticomunistii de astazi sau copii de procurori comunisti o duceau ca-n rai.
Nu cred, domnule Monitor, ca cenzura bunului simt este echivalenta cu cenzura ideologica sau politica. Faptul ca dvs. va permiteti sa stilciti numele unor comentatori, sub protectia anonimatului, ne indreptateste sa nu dam drumul comentariului dvs. Daca aveti impresia ca superioritatea – pe care v-o arogati insistent – se manifesta prin ironii la limita injuriei, la adresa unor persoane care au curajul propriilor opinii in nume propriu!!!, nu ati gasit pe site-ul Observatorului cultural locul cel mai bun. Asumati-va, „stimate” domn, responsabilitatea pentru ceea ce spuneti si abia atunci veti avea dreptul sa va plingeti ca sinteti cenzurat. Probabil ca, in opinia dvs., oamenii cu pareri proprii trebuie redusi la tacere prin batjocorirea numelor lor. Aveti impresia ca, rostite de dvs., injuriile devin idei? Noi nu, asa incit nu vom da drumul comentariului dvs. decit atunci cind va veti renunta la „glumite” de doi bani. Cind autocenzura bunului simt nu functioneaza, e nevoie de „cenzura” bunului simt exercitata din exterior. Altfel, riscam sa transformam acest spatiu de dialog intr-o incapere urit mirositoare. Avem dreptul sa ne plingem ca nu sintem respectati numai atunci cind, la rindul nostru, ii respectam pe ceilalti si respectam regulile jocului.
Daca redactia doreste ca postarea pastrata cu tot dinadinsul si in momentul de fata imediat in josul editorialului sa fie considerata ca o addenda a acestuia, atunci s-o stim si noi !
Sper ca ,,instanta superioara\” (administratorul site-lui ?) va considera ca, in spiritul libertatii de expresie, al dreptului la replica si al democratiei, interventia mea anterioara, din seara zilei de sambata, 6 crt., trebuie sa fie postata. Altfel, voi avea mari indoieli privind obiectivitatea si onestitatea decidentilor.
O data in plus, stimate domn, ma intreb, printre altele, cat de riguroase si obiective sunt nelipsitele dvs. interventii pe acest forum… si care ar putea fi „culoarea” optiunii dvs. Desigur, aceste intrebari sunt mai degraba retorice. In rest, indraznesc sa va atrag atentia ca „procesul de intentie” pe care il faceti mereu d-nei Musat nu se sprijina pe nimic altceva decat pe propriile dvs. umori, binecunuscute atat celor care va re-cunosc, cat si celor care nu sunt in mod imperios interesati de adevarata dvs. identitate. As vrea sa va reamintsc un lucru pe care o regretabila amnezie v-a facut sa-l uitati: politica, optiunea politica mai bine zis, este si ea una „culturala”. Tocmai de aceea se poate vorbi despre ceea ce indeobste se numeste „cultura politica”. In rest, care ar „vina” d-nei Musat? Aceea ca ramane consecventa unui punct de vedere? Pai chestia asta se numeste CARACTER, d-le Monitor si nicidecum „obsesie”. Daca revista nu va satisface inaltele exigente intelectuale, ati putea renunta s-o cititi. Nici mie nu-mi plac anumite publicatii. Dar nici una nu ma obsedeaza intr-atata incat s-o „monitorez” cu o asemenea sarguinta… Pana una alta, „obsedat” de OC si de d-na Carmen Musat sunteti dvs! Altminteri, in loc sa va expuneti ridicolului, ati citi numai ceea ce va place , fara sa incercati a va impune cu orice pret punctul dvs. de vedere. Va amintiti celebrele cuvinte ale lui Chesterton? „Tu nu ai dreptate, dar pentru dreptul tau de a nu avea dreptate, eu sunt gata sa mor!” Or, dvs. ne bagati mereu pe gat, cu de-a sila, opiniile dvs., situandu-va pe o pozitie care mimeaza echidistanta. Neuitand sa-i acuzati (nefondat, fireste, pentru ca nu dovediti nimic din aceea ce spuneti), de „ultrapartizanat” pe aceia care indraznesc sa aiba o opinie diferita de a dvs.! Avea dreptate bietul Doinas!
Atata vreme cat in fruntea statului se afla un fost securist la Anvers, iar in fruntea guvernului un fost activist comunist pe centrul universitar Cluj, ambii membri ai PD-lui, partid nascut din PCR, Marius Oprea, autentic dusman al comunismului si comunistilor, are sanse putine de reusita. In ceea ce-i priveste pe cei ce „cauta cultura” in pginile revistei si nu o gasesc… sa nu o mai caute. S-o caute la OTV, sau la B1TV, sau in publicatiile d-lui Patapievici. Cultura inseamna si politica …si invers.
Sunt de parerea celor care nu prea cred ca se poate face dreptate, cu atatia „fosti” in intreg aparatul de stat! In plus, in special in ultimii ani, depindem iarasi foarte mult de acesti „fosti”, care sunt printre putinii care si-au „salvat afacerile” …
Cat priveste „concurenta” Tismaneanu – M. Oprea, as vrea sa cred ca nu e obiectiva (in sensul ca nu este initiata – in acest context – de dl. Tismaneanu), avand in vedere munca sustinuta si extrem de aplicata facuta de dl Marius Oprea (a carui calitate in aceasta functie este mai putin atacabila, din cauze de „apartenente”). Ori, mi se pare imperios necesar ca o asemenea functie sa fie ocupata nu numai de un ..incoruptibil, ci si de un om fara legaturi santajabile in trecutul comunist, precum, totusi, dl. Tismaneanu este.
In societatea romaneasca exista multe exemple pentru succesul lui Ceausescu. Omul nou al „Epocii de Aur” abia acum incepe sa se manifeste din plin (sau plenar, cum se zicea odinioara). Omul nou a invadata tot, il gasim printre urmasii directi ai PCR, dar sunt de gasit si in extrema dreapta (acestia din urma dati cu ceva spoiala crestinoida). Nu conteaza cind s-au socializat, daca au reusit sa se emancipeze de trecutul lor. Pentru aceasta ar trebui insa sa fie constienti de captivitatea lor, ceea ce nu este cazul.
In pofida tuturor luarilor de cuvant precedente,pro sau contra,eu raman la opinia mea,transant exprimata in atatea randuri.Comunismul nu poate fi eradicat de comunisti.Or,atata vreme cat reprezentantii lui exista si,deghizati sau nu,predomina scena politica si economica,orice tentativa de clarificare se loveste si e zadarnicita de obstructiile si tergiversarile lor.
Daca n-ar asa,lucrurile s-ar fi limpezit pana acum si n-am fi nevoiti sa ne pierdem energia si timpul in dezbateri mereu reluate si sterile ca efect.
Se inseala oricine crede ca am scapat de urgia comunista.Iata ca aceasta,prin reziduurile lui funeste,actioneaza perseverent in continuare,malefic si impotriva vointei poporului roman.Acesta e adevarul .Irefutabil !
O data in plus, d-na C. Musat mizeaza, asa cum preconizam cu doar 2-3 zile in urma in acest spatiu, pe o problema de natura politica, lasand marile dezbateri pe teme culturale ardente sa astepte. (Subscriu, din acest motiv, opinei postate de d-na/d-ra Diana). Cat priveste situatia conducerii IICCR, cred ca intr-adevar concursul pare a fi cea mai corecta si legala solutie. Personal ii acord credit d-lui M. Oprea si sunt convins ca, dincolo de apartenenta sa politica, el prezinta girul unui profesionist onest si sagace. Ma intreb insa daca aceleasi criterii au prezidat si optiunea editorialistei sau, dimpotriva, tocmai apartenenta d-lui M.O. la partidul cel mai drag inimii d-niei sale au determinat-o sa declanseze respectiva campanie de sustinere in paginile O.C. Cat despre cultivarea in continuare cu aceeasi vehementa a uneia si aceleiasi directii de atac, devenita obsesie, nu numai ca ma face sa pun sub semnul indoielii obiectivitatea si rigoarea pozitiilor exprimate, dar ma indeamna ca, in reprezentarea mea si pastrand proportiile, sa le apropii de prestatiile ultrapartizane obstinate ale d-lor M.Gadea, V. Stan etc pe Antena 3 (…si-un sfert !). Si chiar regret sincer asta.
@recurs: iar acum postul o sa fie ocupat tot pe baza de „concurs” de Tismaneanu sau de oamenii lui si ai lui Basescu. Marius Oprea a fost un opozant anticomunist autentic si un extraordinar cercetator de documente, nu un propagandist. Cand vorbiti de politizare uitati-va si in propria ograda, altfel nu va crede nimeni.
Ei, acuma/i acuma, sa vedem cum va trece elita noastra intelectuala proba de foc a anticomunismului! Este de asteptat ca Horia Roman Patapievici, TRU, Gabriel Liiceanu, Sever Voinescu si toti cei ce l/au aplaudat pe Basescu pt eroica condamnare a comunismului sa se alature Hertei Muller in sustinerea lui Marius Oprea. Pt ca Marius Oprea nu s/a limitat la simple vorbe de condamnare a comunismului, ci de ani de zile lucreaza la dezgoparea crimelor acestui regim si a lucrat ca la carte. No, incep filmarile la povestea PE BUNE a anticomunsmului postdecembrist! MOTOR! Sper sa nu vedem ceva dezgustator …
In eventualitatea organizarii unui „concurs” pentru asemenea functie, l-ar castiga fara doar si poate cea mai „competenta” persoana in materie de crimele comunismului… Mare pacat ca a raposat Plesita… Noroc ca mai sunt o gramada ca el, care se simt foarte bine, avand in vedere ca lor nu le „taie” nimeni pensia, deci vor avea bani si de doctori, si de medicamente, si de caldura, si de mancare… Traiasca lupta impotriva comunismului!
Stimata doamna Musat,
Demonstratia dumneavoastra manipuleaza flagrant prin omisiune. Patru exemple:
1. Condamnarea regimul communist din Romania si crearea CPADCR au fost rezultatul mobilizari transideologice a societatii civile ca urmare a Apelului pentru condamnarea regimului communist lansat de Sorin Iliesiu si Academia Civica in data de 10 martie 2006. Declaratia lui Marius Oprea era o reactie in cadrul acestei campanii from below.
2. Faptul ca Traian Basescu a cerut ca actul de condamnare sa se bazeze pe concluziile raportului unei comisii stiintifice a fost o reactie normala. Declaratiile oficiale ale statelor care au condamnat trecutul autoritar sau totalitar au fost bazate pe raportul unei comisii stiintifice (Germania, varii tari din America Latina, Africa de Sud, Estonia, etc)
3. Numirea lui Marius Oprea in functia de director al IICCR si crearea acestei institutii nu au fost rezultatul unui proces obiectiv de selectie. Marius Oprea este membru marcant al PNL si era consilier, la acea vreme, al premierului Tariceanu. Nu se poate afirma oare ca de fapt la baza existentei IICCR se afla exact principiul cadrului de nadejde pus in functie strategica si rasplatit pentru serviciile politice aduse pe parcursul anilor? Crearea IICCR si numirea lui Marius Oprea au fost si o lovitura de imagine a PNL din punct de vedere electoral.
4. Dupa incheierea mandatului CPADCR, Traian Basescu a creat Comisia Consultativa pentru Analiza Dictaturii comuniste din Romania. Aceasta Comisie, spre deosebire de IICCR, nu are buget. Dar a colaborat cu IICCR pentru la realizarea Manualului de Istorie a Comunismului, a publicat primul volum de documente de arhiva cu care a lucrat CPADCR, si daca nu ma insel a anuntat publicare altor doua. Aceasta Comisie a prezentat Raportul Final in strainate in cadrul unei serii de conferinte internationale atat in Europa (Paris, Viena) cat si in SUA (DC, New York, Los Angeles).
Marius Oprea detine pozitia in cadrul si controlul asupra IICCR si datorita partizanatului sau politic. Marius Oprea se lupta pentru o functie pentru care nu a obtinut-o pe baza de concurs. Inca de la infiintare, IICCR a fost o institutie politica/politizata.
off topic. am asteptat noul nr al observatorului si sunt dezamagita. intr-o revista de CULTURA, aveti doar doua cronici de carte si cel putin 6-7 articole politice. acest dezechilibru e suparator pentru cei care intr-o revista culturala cauta, evident,in primul rand cultura. oricare ar fi motivele (politica redactionala, lipsa cronicarilor) proportia e una gresita.