Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Cioplitorii de himere
- 08-10-2014
- Nr. 743
-
Paul CERNAT
- Politic
- 12 Comentarii
Am urmărit cu interes şi pe alocuri cu amuzament disputa din ultimele săptămîni generată de prezenţa nonagenarului Radu Beligan (înregistrat pe un ecran) la mitingul de lansare a candidaturii prezidenţiabilului Victor Ponta de pe Arena Naţională. Primul şi cel mai proeminent intelectual public care a condamnat această prezenţă a fost Andrei Pleşu, care, apreciind anvergura actorului, i-a bătut obrazul, într-o „Scrisoare deschisă adresată maestrului…“ (adevărul.ro, 22 septembrie 2014), pentru adeziunea „propagandistică“ (survenită, A.P. dixit, după mai vechi susţineri pentru Dej, Ceauşescu şi Iliescu). A urmat contrareplica unor actori şi cîntăreţi, între care lesne ironizabilii Angela Similea şi Adrian Daminescu, dar şi un uriaş al scenei precum Marin Moraru. Un articol casant pe această temă („Civilizaţia opţiunii“) a publicat, pe 1 octombrie, Dorin Tudoran, care a pus lucrurile la punct. Dar discuţia era încă abia la început. Într-o intervenţie ulterioară, sub titlul „Marginalii la o dezbatere“, autorul Minimei moralia a încercat, printr-un damage control caracteristic, să opereze o distincţie între mesajul de susţinere al lui Radu Beligan pentru Victor Ponta şi cel al lui Gabriel Liiceanu pentru Monica Macovei (exprimat, eclatant, într-un text deja celebru, „Manifest pentru Monica Macovei. Să credem în basmul democraţiei“). Să-i urmărim argumentaţia: „Liiceanu n-a participat la […]
@Gina: doamna, de „servicii” – electorale sau de alta natura – se ocupa altii, eu exprim doar opinii. Daca nu l-ati vazut pe scena pe Marin Moraru, care, vai, i-a adus „servicii” lui Beligan – nu pot decit sa va compatimesc. Era, prin anii `80, o sefa care afirma lucruri de genul „Marin Preda? Ce mare poet a fost!” Se intimpla, deci, si la case mai mari 🙂
Cioclopării !
Confuziile colportărilor atingînd astfel culmi abisale este aproape imposibil de a rămîne indiferent
la măsluirile permanente ţîşnind abundent din toate cotloanele ca nişte regulate atentate de grup intelectual în toate sensurile precum într-o răfuială dintr-un film western s/baghettist sau la fel cum gîndacii cei negri dintr-o bucătărie la limita suportabilului dintr-un bloc comunist porneau/pornesc şi azi la atac zi de zi, seară de seară mai ales, înspre masa cu patru picioare, frigider şi găleata de gunoi de sub chiuvetă.
Aşa, aproape identic, şi „nuanţele” grotescului analizat-explicat depăşind „esenţele” abominabilului lăsat de o parte ca o carne putrezind pe pervazul ferestrei precum altădată creierul Lui (Eminescu) sau ani de-a rîndul, stîrvurile plutind sec la CANAL, exact aşa şi ele sunt conştient descreierate de sens, ecarisate de argument, lăsate să rătăcească morbid într-un spaţiu al fetidului doctrinar patogen pitite subtil azi, AICI şi nu ca altadată doar Experimental la Piteşti.
Dar oare ce-ar mai putea aduce aceste detalii profunde pomenite mai sus, pe lîngă „nuanţele” colportînd mefistofelic rădăcinile „esenţelor” primordial-luciferice, evident ?
De acord cu dvs in tot ce spuneti, cu o singura exceptie: l-am vazut pe Marin Moraru jucand pe scena si era extraordinar !
poate al peliculei, si inca al celor comuniste. Asta e, in cazul lui MM (Moraru de data asta) toata lumea s-a pus de accord ca este un talent extraordinar. Numai ca n-a prea jucat! Second, domnule Cernat, chiar daca ati sustine public un candidat sau altul, nu stiu daca notorietatea dvs. publica I-ar face un serviciu sau deserviciu. Desi sincer cred ca pe-aici pe la Obs. cult. sunteti ocupat sa faceti mai ales servicii.
Cand luam o nota mai mica la scoala mama ma certa. Dar si Xulescu a luat tot atat, ziceam eu. Nu ma intereseaza cat au luat altii,zicea mama etc,etc.
Oare este vreo legatura cu cele de mai sus? A devenit obisnuinta ca atunci cand se discuta un lucru sa se compare cu altul si cu altul, sa se faca tot felul de presupuneri, ca pana la urma sa nu mai stim despre ce a fost vorba in propozitie.
Tare as vrea sa se faca un „Cod al Onoarei” in care sa se vorbeasca si despre „colaborationism”. Gabriel Liiceanu n-ar avea de ce sa se teama!
„Nuanţa” aburind „Esenţa” !
Mânuitorii de „nuanţe”, re-educatorii de „esenţe”.
Deşi limpezi şi clare, unii le dau la o parte, le ascund, le modifică, le măsluiesc,
sau pur şi simplu, doldora de teorii, cărţi şi doctrine, habar n-au despre ele o iotă,
deşi se dau „deştepţi”.
Esenţele Fenomenelor Piteşti !
Esenţele crimelor ideologiei comuniste !
Esenţele ideologiei comuniste !
Esenţele comunismului !
Nu prea contează, sunt cele care sunt, le „ştie” o lume întreagă, nişte simple „esenţe”.
Noi, azi, aici şi acum : „nuanţăm” !
„Nuanţaţi, nuanţaţi, nuanţaţi”, vă zice docilă, tovarăşa Conştiinţa!
Şi mai ales de HIATUSURI dorite.
Dar ce se mai pricep intelectualii „noştri” să întreţină ciorbiţa poporului
tot mai acrită şi tare fierbinte, permanent şi continuu la „infinit”.
Pare inutil a se mai insista în a se face deosebirea şi diferenţierea „terminologiei” socio-ideologic doctrinar-propagandistică,
imediat eşti ETICHETAT şi înfierat cu roşul gîndirii corecte a s/tătucului providenţial.
Totuşi mai încercăm a mia oară, a înţelege DE CE,
Anti-fascist-ism sau/şi Anti-nazit-ism e BINE, grozav, acceptat, bine venit, afişat, corect, permis etc
iar
Anti-comunist-ism este RĂU, condamnabil, ostracizant, atacat, terfelit, greşit, oribil, groaznic, etc
???????????????????????????????????????????????????
Cît despre grămezile de diversiuni „elitiste” ( ca cele de mai sus) ale perioadei campaniei alegerilor prezidenţiale din România 2014 (pentru a pomeni numai de-aceasta)
înloc de a se dezbate, polemiza, discuta pornind de la PROGRAMELE şi rezultatele-soluţiile şi
eficienţa acţiunilor, trecutul şi sorgintea Personalităţilor în dispută, nici nu are ROST a mai scoate în evidenţă PENIBILUL Lamentabil Generalizat, diversionist şi Planificat de către toate şi toţi cei implicaţi
în cacealmaua multilateral-dezvoltată a ultimului sfert de veac post-securisto-comunist.
Ne pierdem uneori in padurea lor deasa si uitam sa subliniem cata „esentie” (sic) adevarata (dar ocultata de comentatori) se gaseste in fundalul articolului dlui Paul Cernat…
In poveste, realitatile sunt desigur in mare parte o constructie, dar nu numai mentala (uite, casa poporului!). Despre Beligan vorbeam aici in contextul acela, de dinainte de 89.
@radu. Raspund curand. De fapt poate ar trebui un articol, o sa vad.
@Radu Vancu: draga Radu, nu stiu daca mai sintem cititori „neutri” (tu esti, am vazut, mult mai neutru ca mine :)), dar cind am vazut ca Alex. e taxat instant pentru creditarea lui Goebbels 2… In decembrie `89 Ceausescu era comparat cu Hitler. Putem discuta, daca vrei, despre astfel de comparatii, dar deja s-a scris prea mult pe tema asta si tot degeaba. Nu era vorba de relatiile tale cu Alex, ci despre atitudinea fata de „toleranta” lui care te-a „intristat” – ceea ce e, inteleg, „mai grav” decit indignarea fata de Popescu-Dumnezeu.
Ma rog, sa zicem ca am exagerat eu, om mai batrin, care am fost mai afectat de ultimul deceniu de comunism decit tine si, de, aveam mai multe motive personale sa-mi smulg cojile de pe rana…
De acord, textul nu era o executie: era doar punerea la punct a unui eretic.
@Alexandru Matei: Alex, sigur ca da. Totusi, au existat vreodata „realitatile” alea? Si care or fi fost „cuvintele mari” ale lui Beligan? Ca, in afara de sustinerea lui Ponta „pt. ca e tinar”, n-am auzit multe cuvinte de la el, saracul. Pe cind de la Liiceanu, ohoho. Asta nu-nseamna ca Liiceanu, ca oricine altcineva, nu era in drept s-o sustina pe MM, sau Beligan pe Ponta, sau X pe Y. Vorbeam doar de cuvinte.
Mersi. Grandilocventa e un cuvant bun. Oamenii despre care vorbesti nu mai stiu caror realitati sa potriveasca cuvintele mari (e vorba aici si de Beligan, si de Liiceanu). Nasol e ca au ramas cuvintele mari si au disparut realitatile, Si stam cu cuvintele pe stoc.
Paul, sunt de acord că sunt un anticomunist radical, ba chiar ireductibil, și că tot ce e comunist mă indispune; mă miră însă că un cititor ca tine a putut să vadă în textul meu o „execuție” – Alexandru Matei și cu mine am avut, dimpotrivă, impresia că am dialogat civilizat &nuanțat (uneori chiar cu exces de nuanțe), după cum am admis public amândoi. În schimb, aflu acum de la tine că l-am executat pe Alexandru Matei ca-n decembrie 1989! (E drept, doar pentru o clipă.) Cred că te-ai lăsat furat de propria retorică guerrilleră &ai văzut război acolo unde era dialog. După cum poate constata orice cititor neutru, ambasadele mele și ale lui Alexandru Matei sunt deschise și comunică normal. Așa încât am temei să mă întreb dacă, de fapt, tu mai ești un astfel de cititor neutru.