Cioplitorii de himere

Am urmărit cu interes şi pe alocuri cu amuzament disputa din ultimele săptămîni generată de prezenţa nonagenarului Radu Beligan (înregistrat pe un ecran) la mitingul de lansare a candidaturii prezidenţiabilului Victor Ponta de pe Arena Naţională. Primul şi cel mai proeminent intelectual public care a condamnat această prezenţă a fost Andrei Pleşu, care, apreciind anvergura actorului, i-a bătut obrazul, într-o„Scrisoare deschisă adresată maestrului…“ (adevărul.ro, 22 septembrie 2014), pentru adeziunea „propagandistică“ (survenită, A.P. dixit, după mai vechi susţineri pentru Dej, Ceauşescu şi Iliescu). A urmat contrareplica unor actori şi cîntăreţi, între care lesne ironizabilii Angela Similea şi Adrian Daminescu, dar şi un uriaş al scenei precum Marin Moraru. Un articol casant pe această temă („Civilizaţia opţiunii“) a publicat, pe 1 octombrie, Dorin Tudoran, care a pus lucrurile la punct. Dar discuţia era încă abia la început. Într-o intervenţie ulterioară, sub titlul „Marginalii la o dezbatere“, autorul Minimei moralia a încercat, printr-un damage control caracteristic, să opereze o distincţie între mesajul de susţinere al lui Radu Beligan pentru Victor Ponta şi cel al lui Gabriel Liiceanu pentru Monica Macovei (exprimat, eclatant, într-un text deja celebru, „Manifest pentru Monica Macovei. Să credem în basmul democraţiei“). Să-i urmărim argumentaţia: „Liiceanu n-a participat la nici […]