Cioran revizitat

Nu sint un fan Visniec, recunoscind insa ca exista un fan club solid in Romania zilelor noastre, care are deja o traditie bine constituita; ba chiar inteleg, fara sa le aprob, ratiunile si motivatiile prelungitului prestigiu de dramaturgie „tinara“ care insoteste din ’89 incoace literatura pentru scena a autorului. Citeva texte imi plac mult, altele mai putin, majoritatea deloc; dar o discutie serioasa asupra longevitatii de aura a intregii oferte a scriitorului nu incape in nici un caz intr-o cronica de intimpinare. Ce mi se pare insa limpede este ca textul piesei Mansarda la Paris cu vedere spre moarte (generos ofertat de caietul-program al spectacolului de la Nationalul clujean) e subtirel si cu o miza blocata in clisee livresti. Pe scurt, Cioran, acum erou scenic, este surprins in dramatica ipostaza a declansarii si evolutiei bolii Alzheimer, prin intermediul unui sir de intilniri in care realul si imaginarul se amesteca; tinta demersului e de a pozitiona fluid prezenta filozofului in lume si a lumii in gindirea filozofului. Imaginind intilniri (cu un orb care inchiriaza un telescop intr-o piata pariziana, cu propria memorie devenita Doamna care face firmituri, cu functionarii Sectiei de apatrizi a prefecturii pariziene, cu profesorul si cu studentii care […]