Cîştigătorul moral al alegerilor prezidenţiale

  • Recomandă articolul
O serie de analişti şi consultanţi se grăbesc să amendeze presupusa lipsă de iniţiativă a domnului Klaus Iohannis. Aceştia ştiu mai bine ce anume ar trebui să întreprindă domnia sa, care sînt categoriile de public cărora ar trebui să li se adreseze şi cum anume ar trebui s-o facă. Ba chiar un veteran al jurnalismului politic local ne-a explicat că, dacă există o campanie pro-Iohannis, aceasta se datorează în primul rînd grupurilor de militanţi de pe Internet, nu candidatului însuşi. Diferitele categorii de formatori de opinie care acuză acum o presupusă indiferenţă faţă de public (sau faţă de „popor“) vădesc, în fond, îngrijorare, chiar derută, faţă de atitudinea unui politician care nu acceptă ca fiind de la sine-înţeleasă puterea discreţionară a mass-mediei. În mod evident, Klaus Iohannis nu este stînjenit de contactul cu publicul, cu electoratul, cu votanţii, cu oamenii în carne şi oase. Domnia sa nu a manifestat nici vreo reţinere semnificativă faţă de imperativul accesului liber şi continuu la orice informaţii relevante pentru chestiunile publice. În schimb, prin întreaga sa atitudine – adică, fără ostentaţie, dar în mod consecvent –, dl Iohannis a sugerat că refuză să fetişizeze mass-media, să accepte că discursul şi imaginea fabrică realitatea, că […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.