Cît de contemporană este arta contemporană? (I)

Cînd scriu acest text, la Paris are loc La Foire International d’Art Contemporain, cunoscut de toată lumea sub acronimul FIAC. N-am fost încă la FIAC, dar pentru multe dintre cunoştinţele mele aceasta este o destinaţie anuală obligatorie, ca şi Frieze, de la Londra, sau Art Basel. O prietenă de la Paris, pe care am sunat-o insistent, dar fără rezultat zilele trecute, m-a lămurit, printr-un sms, asupra cauzei indisponibilităţii sale: sînt la FIAC. Chiar dacă persoanele despre care vorbesc n-au intenţionat niciodată să cumpere vreo lucrare de la aceste tîrguri şi nici nu au făcut-o sub vreun impuls de orice fel, interesul lor pentru acest subiect depăşeşte interesul, să zicem, pentru tîrgurile de antichităţi sau pentru expoziţiile din muzeele de artă. O cercetare a cauzelor şi a motivaţiilor acestei preferinţe nu cred că ar lămuri complet curiozitatea cercetătorului. Interesul pentru producţia artistică de dată recentă, adeziunea la un ritual social în extindere datorat publicităţii on-line, care ajunge instant la destinatar, şi uşurinţei călătoriilor de acum, iluzia contactului direct cu o zonă glamour a societăţii, inaccesibilă în alte ocazii, nu explică, pînă la capăt, fascinaţia pe care sintagma artă contemporană o exercită în crescendo în ultimele trei decenii. O definiţie  subiectivă? În cartea […]