„Cititorul e geamandura, saltind in sus si-n jos“

O piatra loveste oglinda apei. Impact. Valuri concentrice. Miscarea acestor valuri – ne spune hidrodinamica – are doua componente: componenta longitudinala, caracterizata prin diverse lungimi de unda, asigura propagarea miscarii pe distanta in plan orizontal; componenta transversala, caracterizata prin amplitudinea undei, provoaca o deplasare pe verticala. Impactul unei carti asupra criticii e destul de similar cu cel al pietrei asupra apei. O carte „face valuri“ mai mari sau mai mici. Si in cazul acestui impact tindem sa distingem doua componente: o miscare de reactie rapida, dar oarecum superficiala si una lucrind in profunzime. Prima ar corespunde criticii de gazeta, instantanee, rapide, dezinvolte, decomplexate. Cea de-a doua corespunde criticii de volum, ponderoasa, prudenta, operind cu un jargon specializat. Prima este extensiva, a doua e intensiva. Prima are picioare mai lungi si mai iuti (ziare, reviste, „sticla“ tv-ului) si ajunge – geografic si sociologic vorbind – mai departe. A doua, mai precauta, mai putin „glamoroasa“, tintuieste opera locului si o exploateaza intensiv. Prima are mentalitate de conchistador, cucereste noi spatii pentru opera, ii extinde lebensraum-ul. A doua gindeste ca un colonist asezat, care trebuie sa joace totul intensiv, sa produca recolte in limitele deja stabile ale frontierei. Prima se entuziasmeaza usor, se […]