Cofetărie, librărie, sală de cinema

Cofetăria, librăria şi sala de cinema sînt, prin excelenţă, trei locuri ale loisirului. În ele te retragi cînd vrei să iei o pauză şi să te îndulceşti: cu o savarină sau cu o poveste. Ele sînt şi semnele unui burg aşezat, unde oamenii au timp să gîndească şi să se relaxeze.   Din Bucureşti, cofetăriile au cam dispărut. Cele comuniste, de prin cartiere, s-au evaporat încă de la începutul anilor ’90. Şi acum mai vezi urmele lor, cîte o vitrină de butic deasupra căreia scrie „Lămîiţa“. Cele comuniste din centru au supravieţuit ceva mai mult, însă au sucombat şi ele pînă la urmă. Acum există cîteva locuri fistichii, săli de hotel sau ceainării cu preţuri exorbitante şi cîteva prăjituri în meniu, care sînt însă departe de ceea ce eu aştept de la o cofetărie. În oraşul meu de baştină, Constanţa, s-a întîmplat la fel: poţi să umbli mult şi bine cu un prieten/o domnişoară alături, nu dai nici măcar de umbra vreunei cofetării. Interesant este că prăjituri se găsesc, totuşi, peste tot, ceea ce arată că afacerea cu dulciuri e, în sine, profitabilă. Le poţi cumpăra din galantarele alimentarelor şi în unele locuri le poţi mînca pe loc, stînd în […]