Colectivism si individualism

Comunismul a lasat, in rindul intelectualilor romani, o aversiune marcata pentru colectivism. Nu doar una de idei, ci si una venita din experiente de viata directe. Individualismul a fost, atunci, pozitia la care s-a recurs in mod spontan; el este, inca, in crestere, daca nu pe zona deja cucerita a intelectualilor, cel putin in cercuri sociale mai largi, pe masura ce societatea devine mai prospera si mai sofisticata. – Individualismul exceptionalist, de sorginte interbelica S-ar parea, deci, ca intelectualii romani stau bine la capitolul individualism. In realitate insa, in rindurile lor individualismul numeste, si el, realitati aproape opuse. Dreapta intelectuala formata in timpul comunismului (in special Scoala de la Paltinis, dar si alte directii reprezentate de intelectuali precum Dan C. Mihailescu, Mihai Zamfir, Alex Stefanescu, Nicolae Breban sau Octavian Paler) au mers pe varianta individualismului exceptionalist de sorginte interbelica, un individualism paradoxal care vorbeste doar de anumiti indivizi, respectiv de cei „geniali“. Doar creatorii sint adevarati „indivizi“, doar lor le revine intregul set de drepturi si privilegii pe care le poate oferi o societate. Individualismul exceptionalist interbelic nu este, deci, construit pe drepturile universale ale indivizilor. Este un individualism spiritualist, nu politic, care ii venea perfect dreptei intelectuale a „rezistentei […]