Compunere cu paralele inegale

Odată cu ştirea tristă a încetării din viaţă a lui Constantin Ticu Dumitrescu, figură luminoasă a luptei pentru demnitate şi libertate şi unul dintre adevăraţii Părinţi Fondatori ai democraţiei în care trăim astăzi, mediile de informare au anunţat şi moartea fostului potentat comunist Paul Niculescu-Mizil. Această simultaneitate n-ar fi fost, în mod obişnuit, decît un prilej de meditaţie asupra formelor imprevizibile în care istoria politică interferează cu istoria ideilor noastre despre politică (şi moralitate). Lucrurile au luat însă o cu totul altă întorsătură cînd trupurile celor doi dispăruţi au fost, aproximativ în acelaşi timp, onorate în acelaşi fel, prin depunerea în incinta unor instituţii de maximă importanţă ale statului – Ministerul de Interne, în cazul lui Constantin Ticu Dumitrescu, Ministerul de Finanţe, în cazul lui Paul Niculescu-Mizil.   Această şocantă egalizare comemorativă denotă o gravă confuzie morală. Cum se explică piosul omagiu adus memoriei lui Paul Niculescu-Mizil? Acceptînd că nu este vorba despre o măsură disperată, luată în acute condiţii de criză, de a transforma holul de intrare al Ministerului de Finanţe în casă rece, pusă la dispoziţia particularilor cu dare de mînă, trebuie să presupunem că este vorba despre calitatea, deţinută la un moment dat de dispărut, de ministru […]