Caius DOBRESCU

Ah, paradoxurile, aproape scandalurile, pe care ne facem că nu le vedem, cu toate că se află în fața ochilor noștri! Ni se impun cu forța evidenței, și totuși în contra lor se nasc mereu vertijuri ale obscurizării, convergențe ale voinței de a nu vedea. De a nu vedea, în acest caz, realitatea tulburătoare că Aisbergul poeziei moderne, capodopera teoriei și, aș îndrăzni să spun, a …

Am aflat mai întîi despre Yusef Komunyakaa (în acel moment, doar un nume nefamiliar, cu rezonanțe exotice și arhaice) dintr-un articol al profesoarei americane de origine coreeană Wai Chee Dimock. Articol despre ceva ce, de altfel, știam foarte bine dinainte: că operele clasicilor, ale părinților fondatori ai canonului universal al poeziei, nu sînt literă moartă și că ni se pot oricînd revela drept imedit- și …

Se spune adeseori că unul dintre principalele motive pentru care Statele Unite ale Americii transmit un mesaj global de încredere în democrația liberală ţine de simplitatea și de stabilitatea actului său fondator, Constituția. Ei bine, Carta PEN a jucat, în istoria nu la fel de îndelungată, însă împărtășind vocația de a inspira idealuri generoase, a acestei federații scriitoricești internaționale, un rol foarte asemănător. Puterea ei …

Iuri Lotman susține undeva că modul în care mintea medievală rusească înțelege conflictul – un tipar cu bătaie lungă în timp, sugera, fără s-o poată spune pe șleau, celebrul culturolog – este profund marcat de arhitectura lumii de dincolo a creștinismului răsăritean. Mai precis, de polaritatea între Rai și Iad, nicicînd atenuată printr-un artificiu teologic de tipul Purgatoriului apusean. De reținut că această separare eternă …

După ce a contribuit semnificativ la „aclimatizarea“ romanului polițist în medii sociale specific românești, George Arion își permite să se retragă într-o numai a sa „altă Americă“ (pentru a folosi termenul celui mai prolific plăsmuitor de Americi posibile, Norman Spinrad). Într‑un loc fără localizare precisă (fiindcă nu avem detalii geografice, urbanistice ori culturale ca să-l fixăm pe imensul teritoriu al Statelor Unite), dar bine conturat …

În 1619, Descartes se retrăgea la gura sobei, izolîndu-se de gerul iernii (una, se pare, cel puțin la fel de nemiloasă ca aceea prin care tocmai trecem), pentru a-și consulta mintea și inima. Adică, propria conștiință. Ceea ce avea să iasă din acest examen intim și din această stare foarte apropiată de reverie stă pînă astăzi la fundamentul raționalismului. Or, trebuie s-o recunoaștem, pentru noi …

În cea mai mare parte, Turma păstorului mut, recentul roman al lui Marius Oprea, pare să se conducă după o regulă pe care, destinul punîndu-mă în poziția ironică de a ține un curs despre bestseller, am găsit‑o formulată într-o confesiune de autor a lui Stephen King: esențialul este să spui povestea, și abia apoi să te întorci și să dezvolți oportunitățile simbolice. Autorul, arheolog de …

Un ministru care îl invocă pe Immanuel Kant! Situaţie mai mult decît insolită, într-o lume obişnuită cu tîrguiala politică măruntă. Pare greu, extrem de greu, practic imposibil, să treci de la noţiuni autohtone puternic interiorizate precum „oploşeala“, „procopseala“, „arăneala“ spre valori precum respectul de sine întemeiat pe raţiune. Adică, spre „îndrăzneala de a gîndi“, evident, cu mintea proprie, recomandată de filozof în celebrul său articol …

Sentimentul general este că rezultatul referendumului britanic din 23 iunie reprezintă semnalul unei insurecţii internaţionale a naţionalismului. Ceea ce se pierde din vedere este natura acestui presupus naţionalism. Un procent important din electoratul britanic se compune din imigranţi naturalizaţi. Indiferent dacă a fost sau nu cazul de această dată, este în sine posibil ca tocmai acest procent să determine rezultatul unei consultări populare, presupunînd că …

Într-un sketch dintr-unul din filmele celebrilor Monty Python, un şef de pluton de înălţime redusă urlă dezlănţuit către un soldat cu o talie impresionantă: „Eşti un pitic! Eşti un pitic nenorocit!“. Apoi, ca să verifice efectul şi să se asigure că a fost înţeles, întreabă: „Ce eşti tu?“. „Sînt un pitic nenorocit, să trăiţi!“, vine răspunsul instantaneu. Mi-am amintit de această poantă, numai aparent absurdă, în timp …

Încerc, așadar, să mă gîndesc dacă pot să îmi asum titlul onorific de „femeie“. Presupun că, în mod tradițional, ocupațiile literare și artistice (acestea din urmă – atunci cînd nu presupun efort fizic serios și vizibil, ca sculptura) sînt considerate ambigue din punct de vedere al genului. Și nu este vorba aici doar de artele culinare. Din moment ce ocupația lui are de-a face, în …

Răul imens care roade societatea românească nu este nici ignoranţa, nici manipularea perversă, ci pur şi simplu semidoctismul. Ignorantul are cel puţin scuza ingenuităţii şi a inocenţei. În cazul manipulatorilor, s-ar putea măcar conta pe inteligenţa şi capacitatea de discriminare din spatele retoricii populiste. Semidoctul, în schimb, e sincer. Însă, deduse, printr-o chimie numai de el cunoscută, dintr-o pastă informă de pseudocunoştinţe, convingerile sale puternice pot …

După ce foarte mult timp opinia publică presupus-responsabilă a ignorat tema legionarismului sau a tratat-o prin clișee confortabile, mai mult sau mai puțin politic-corecte, s-ar părea că astăzi am trecut brusc la febra detectării celor mai vagi urme de legionarism și antisemitism. Ușurința cu care se aruncă asemenea acuze în spațiul public este absolut îngrijorătoare – un exemplu de manual fiind cel al culpabilizării lui …

Organizaţia Pen, ce îşi propune să exprime solidaritatea internaţională a scriitorilor, reţelele mondiale de alertă şi sprijin privind încălcarea drepturilor omului, întreaga comunitate planetară a decenţei şi a bunului-simţ reacţionează la şocanta condamnare la moarte prin decapitare, pronunţată în noiembrie 2015 de către un tribunal din Arabia Saudită, a poetului şi omului de cultură Ashraf Fayadh. Tînăr palestinian crescut în Arabia Saudită (şi de aceea apatrid, …

Unul dintre momentele care mi-au marcat adolescenţa scriitoricească şi, probabil, a contribuit la cristalizarea pe termen lung, cu fine ramificaţii în subconştient, a imaginarului meu politic a fost cel în care l-am ascultat pe Gheorghe Crăciun povestind despre Zabriskie Point. Mai precis, despre frenezia de dimensiuni epice pe care a stîrnit-o în rîndurile tinerimii studioase proiectarea filmului într-o locaţie din Bucureşti, cîndva, la începutul anilor …

Alegerea lui Klaus Iohannis reprezintă un moment istoric, indiferent de ceea ce va urma de acum încolo. Este de presupus că orice prestaţie din arena guvernării îi va mulţumi pe unii şi nemulţumi pe alţii. De asemenea, aşteptări atît de mari precum cele acumulate de la căderea comunismului sînt probabil imposibil de satisfăcut într-un răstimp mult mai scurt decît sfertul de secol scurs de la …

Din perspectiva unui autentic program de relansare economică, valoarea alegerilor care ne stau în faţă este una tactică, indiferent de rezultatul lor. Chiar dacă procesul electoral ar da soluţia cea mai favorabilă interesului naţional – adică dacă dl Klaus Iohannis ar deveni preşedintele României –, aceasta nu ar fi decît o victorie de etapă. Valoarea simbolică a prezenţei domnului Iohannis, în fruntea Statului, nu …

Alegerea ca Preşedinte a domnului Klaus Iohannis ne-ar ajuta să înţelegem în ce ţară trăim. Spre deosebire de mulţi dintre partenerii noştri europeni, care se ştiu cetăţenii unei Republici, fie ea Elenă, Franceză, Irlandeză, Italiană, Maghiară ş.a.m.d., noi, cu toate că avem înscris republicanismul în Constituţie, avem drept patrie politică România. Nu Republica Română, ci, pur şi simplu, România. Pentru mulţi, acest lucru …

Într-un volum sistematic şi rezumativ, didactic în aparenţă – inteligent, ironic, dar totuşi didactic în aparenţă – dedicat elevilor de liceu (e drept, celor ce doresc nu doar să bifeze examenul de bacalaureat, ci şi să-şi dezvolte cu adevărat intelectul), face brusc erupţie una dintre cele mai originale idei exprimate în ultimul timp despre Camil Petrescu. Obişnuiţi să auzim numai despre personaje însetate de Absolut, …

Dragi prieteni, cred că prezenta intervenţie se abate de la traseul sugerat de întrebările voastre. Cu scuzele de rigoare, vă rog, totuşi, să acceptaţi şi perspectiva mea asupra a ceea ce ar putea constitui priorităţile dezbaterii legate de condiţia şi funcţia criticii literare. Discuţia acerbă despre canon, despre cum se „discută“ sau se „face“ el, a ascuns pînă acum nevoia stringentă de a configura canonul …