Comunismul in teatrul romanesc

– Amalia respira adinc de Alina Nelega, regia Gavril Cadariu, Tirgu Mures. O monodrama in care povestea comunismului se naste prin vocea Amaliei, intii copila, apoi matura, dar mereu scapindu-i miezul lucrurilor, adevarata drama din spatele unei plecari sau a unei renuntari. – O zi din viata lui Nicolae Ceausescu de Th. Denis Dinulescu, regia Alexandru Tocilescu, Bucuresti. O satira in genul spectacolelor de brigada de altadata, trecind la pas prin patruzeci de ani de istorie romaneasca. Caricaturizeaza excesiv imaginea dictatorului si a sotiei sale, construind in schimb un personaj colectiv aproape mut, dar de mare forta de sugestie. – Vremea dragostei, vremea mortii de Fritz Kater, regia Radu-Alexandru Nica, Sibiu. Piesa tine de o „directie“ demitizatoare a perspectivelor asupra comunismului – vorbeste despre virsta primelor iubiri, traita cit se poate de banal, de obisnuit, pe fundalul timpului exceptional al dictaturii. Spectacolul e, totusi, mai inclinat catre un anume estetism acontextual decit catre implicarea etica. – joi.megaJoy de Katalin Thuróczy, regia Radu Afrim, Bucuresti. Nu e neaparat un spectacol despre comunism, dar textul are evident o latura anti-paseista, propunind o alta perspectiva asupra epocii Kádár, deconotata, orientata spre viata banala a celor care n-au avut alta alegere decit sa traiasca. […]