Concert omagial Iosif Sava
- 21-02-2008
- Nr. 411
-
Florian BAICULESCU
- Arte
- 0 Comentarii
Ani in sir vocea lui de stentor te izbea cind deschideai duminica radioul. Ani in sir, il puteai intilni in emisiunile culturale de la posturile de televiziune, dupa 1989. Ani in sir ii vedeai numele sub sute si mii de articole dedicate muzicii romanesti, marilor nume din istoria muzicii, dar si entuziasmelor culturale de tot felul. A sustinut tinere talente si uitati muzicieni, a invitat lumea sa asculte muzica atunci cind nu mai era prea mult de ascultat, ci de inchis urechile. A batut la usi inchise, a pisalogit pentru cauze culturale de tot felul, a obtinut aprecierea si dragostea marelui public, care l-a simtit ca pe unul de-ai sai si nu ca pe un oficial reprezentant al artei oficiale. Altminteri, nu i-a displacut sa „oficieze“, sa conduca dezbateri si evocari despre un muzician sau altul. Muzica a fost viata lui. Viata lui a fost muzica. Numele lui este Iosif Sava. Ce ar mai fi de adaugat ? Ce ar mai fi de comentat? Un om a devenit istorie, un personaj pitoresc transformat in bust de bronz linga Academia Nationala de Muzica, intr-o piateta unde soferii cauta un loc de parcare. Un om hitru si vesnic in alerta, trecut, prin […]