Condamnarea comunismului 2.0
- 27-11-2008
- Nr. 451
-
Sorin Adam MATEI
- ISTORIE RECENTĂ
- 1 Comentarii
Condamnarea comunismului de către preşedintele Băsescu a fost o iniţiativă necesară. Ideea de a fundamenta o acţiune politică de o asemenea amploare pe baza unui document ce se reazemă pe autoritatea ştiinţifică e nouă şi bine-venită în cîmpul politic românesc. Meritele sale sînt însă umbrite de cîteva importante deficienţe. Deşi garantat de cîteva nume de prestigiu din cîmpul ştiinţific românesc, în special de acela al profesorului Tismăneanu, care a scris cîteva cărţi absolut fundamentale despre comunismul românesc, contextul politic şi administrativ din care s-a născut raportul a dus la un document care, în limba română, nu poate fi descris decît printr-un singur cuvînt: fuşerit. Cum se poate face un proces juridic? Un volum apărut recent la Editura Cartier, Iluzia Anticomunismului, ridică această problemă cu multă acuitate, mai ales în capitolul semnat de Gabriel Andreescu. Acesta, după ce explică de ce raportul trebuie marcat în calendare ca fiind un eveniment de proporţii, o opinie cu care sînt total de acord, pune pe tapet modul în care raportul eşuează în atingerea principalului său scop: fundamentarea unui proces juridic împotriva comunismului. Această carenţă – atît în opinia sa, cît şi în a mea – ştirbeşte considerabil valoarea raportului. Acesta nu poate […]
Comunismul nu poate fi judecat, el fiind o ideologie cu o evoluție de la utopie la teoria revoluției și a dictaturii de tip marxist-leninist. La Nuernberg au fost judecați capii naziști, deci oameni, nu s-a făcut o judecată a nazismului ca ideologie, decăt pe concret, referitor la fapte. Isteria anticomunistă este veche, în mod normal trebuia reluat pocesul lui ceaușescu, a tuturor celor care au creat, construit și menținut sistemul dictatorial de la Dej încoace. Raportul lui Tismăneanu este wefectul unei beții de cuvinte , iar Tismăneanu era ultimul care trebuia să conducă un aswemenea proces, nu pentru că era evreu, cum susțin tarații antisemirismului. ci pentru că a fost educat initiasl în spirit comunist, ca și subsemnatul, iar trecutul nu dispare din mintea copilului orice ai face. Nu există mijloace de a-i judeca pe cei care au fost realmente criminali,.In concluzie, nu a existat nicăieri un comunism în stare ”pură”, dictatura numită comunistă a fost o dictatură a unui grup care s-a folosit de teoria luptei de clasă, la fel cum nazimul s-a folosit de rasism. Punct.