Condescendenta aroganta si vorbe umflate

Am incercat sa ramin la o oarecare distanta de „razboiul literelor“ iesene, mai mult din simpatie pentru unul din scriitorii aflati in „epicentrul“ discutiei, Lucian Vasiliu, un poet ale carui prime carti isi au un loc sigur intr-o posibila istorie a poeziei din nord-estul tarii, dar nu numai, si un om care a ajutat destui scriitori tineri sa debuteze editorial – eu insumi ma numar printre acestia. In plus, am convingerea ca nu acum, dupa World Trade Center, ar trebui alimentat publicistic un „razboi literar“. Nu pentru ca as avea motive sa iau in serios acuzele de „terorism literar“ lansate de apropiatii Convorbirilor…, ci din respect pentru miile de oameni din care s-a ales, la propriu, doar praful si pulberea. Nu pot fi trecute cu vederea insa lipsa unei minime decente – de acest cuvint se face abuz in cercurile convorbiriste, el fiind insa golit de orice valente semantice – in luarile de pozitie, declarat „amicale“, ale titularilor de rubrica ai revistei Uniunii Scriitorilor, sau condescendenta patriarhala afisata, printre altii, de redactorul-sef al respectivei reviste si de presedintele Uniunii. Intr-un interviu acordat de domnul Uricaru gazetei Cotidianul, acesta afirma, de la mare inaltime, ca „la Iasi, contestatia a devenit un […]