Consens real, conflict formal?

Cum se ajunge la consens? Politica de consens este camuflată în spatele unui conflict formal, jucat doar pentru a păstra aparențele luptei ideologice? Să fie consensul doar o iluzie politică? Aceste întrebări sînt cu atît mai actuale cu cît alegerile, care reprezintă în esență un mecanism de formare a consensului, s-au transformat intr-un spatiu deschis doar conflictului. Cît de mult au contribuit cetățeni la apariția acestui joc periculos? În 2004, tot un an electoral ca și acesta, Juan Linz se oprea într-un articol (Quel avenir pour les partis politiques dans les démocraties contemporaines) asupra crizei partidelor politice.  În acest articol scris impreuna cu Cyril Gispert, celebrul politolog spaniol, care a murit la sfîrșitul anului trecut, considera că ostilitatea generalizată a publicului față de partide s-ar datora așteptărilor nerealiste ale cetățenilor. Această lipsă de ancorare în realitate împinge partidele spre strategii de campanie conflictuale. Atunci Linz aducea ca argument influența marginală a partidelor extremiste. Dar mai rezista astăzi această interpretare? Mai ales acum cînd criza economică a contribuit la creșterea influenței partidelor naționaliste, populiste si extremiste? Fabricarea consensului reprezintă un mecanism esenţial al legitimării puterii în democrațiile liberale. Domnia laisser faire-ului și a ideologiei pieței a micșorat spațiul consensului pînă la […]