„Consider că aparţin şi literaturii române, şi literaturii germane“. Interviu cu Carmen-Francesca Banciu

Dintre aşa-numiţii scriitori români de limbă germană foarte puţini sînt cu adevărat cunoscuţi şi discutaţi în România, în timp ce, în spaţiul de limbă germană (Germania, Elveţia), unii dintre ei au un succes de critică şi de public care nu poate fi trecut cu vederea. Carmen-Francesca Banciu se numără printre aceştia din urmă. Născută în 1955 în Lipova, ea şi-a făcut studiile în Bucureşti şi a debutat în 1984 cu volumul de proză Manual de întrebări. În 1985 a primit premiul pentru proză scurtă al oraşului Arnsberg (Germania), pentru proza Das strahlende Ghetto, ceea ce a atras după sine interdicţia de publicare în România comunistă. În 1991 s-a stabilit la Berlin, din 1998 îşi scrie cărţile exclusiv în limba germană. În 2007 i-a apărut la Rotbuch Verlag Das Lied der traurigen Mutter (Cîntecul unei mame triste), care continuă seria de romane Vaterflucht (1998)1 şi Ein Land voller Helden (2000)2. Interviul de mai jos a avut loc cu ocazia expoziţiei organizate de Institutul Goethe din Budapesta sub genericul Der andere Blick. Deutsche Schriftsteller nicht deutscher Muttersprache (Privirea Celuilalt. Scriitori germani care nu au germana ca limbă maternă).   Ce înseamnă pentru tine generaţia ’80, în ce fel consideri că aparţii acestei […]