Constantin Noica şi Nae Ionescu sau de la indiferenţă la admiraţie

Laura Pamfil Noica necunoscut. De la uitarea fiinţei la reamintirea ei Editura Biblioteca Apostrof şi Casa Cărţii de Ştiinţă, Colecţia „Filosofie românească“, Cluj-Napoca, 2007, 288 p.   Dacă în perioada antedecembristă, dincolo de zecile de articole de întîmpinare a cărţilor publicate, singurul studiu mai întins despre opera lui Constantin Noica a fost acela al prietenului său Alexandru Paleologu1, după 1989, filozoful de la Păltiniş s-a aflat în atenţia nu numai a exegeţilor, ci şi a întregii lumi culturale româneşti. Cum era şi firesc, iniţial a prevalat abordarea biografiei acestuia, ocultată sau doar parţial „livrată“ înainte, precum şi a biografiei celorlalţi colegi de generaţie, în frunte cu mentorul lor adulat. Apoi, au apărut – pe lîngă studii consistente – cărţile semnate de Isabela Vasiliu-Scraba, Ion Dur (două cărţi), Ion Hirghiduş, Ion Ianoşi, Ion Militaru, Alexandra Laignel-Lavastine, Cornel Moraru, Florica şi Marin Diaconu, Andrei-Dragoş Giulea, Oana-Magdalena Gherman, Sorin Lavric (două cărţi) şi Laura Pamfil. Cartea acesteia din urmă – Noica necunoscut. De la uitarea fiinţei la reamintirea ei – mi se pare a fi cea mai comprehensivă şi penetrantă introducere în ontologia noiciană din cîte s-au publicat pînă acum. Faptul nu surprinde, căci tînăra exegetă este o bună cunoscătoare a lui Heidegger: […]