Convorbiri la drum de seară: Dacia Express

Trenul, scria cîndva Foucault, este prin excelenţă un ansamblu de relaţii, fiind un obiect pe care îl traversăm şi care se află el însuşi în trecere. Dacă ţinem să precizăm această idee, ajungem să descompunem materialitatea oricărui tren în relaţiile dintre mediul interior şi exterior (vizibilitate, izolare termică), dintre pasageri (cel mai adesea cunoştinţe întîmplătoare, ale căror drumuri se întretaie doar pe durata călătoriei, chiar dacă ajung să-şi povestească întreaga viaţă), între fusuri orare (ritualul potrivirii ceasului la graniţă) şi între regimuri vamale şi de viză (cu şicanele de rigoare). Un laborator ideal pentru verificarea acestei interpretări este Dacia Express, cursa directă Bucureşti-Viena (17 ore). Tînărul regizor austriac Michael Schindegger (27 de ani) cunoaşte ruta de aproape opt ani. În decembrie 2006, el s-a decis să-şi înregistreze pe peliculă călătoriile, rezultatul concretizîndu-se în filmul de debut Dacia Express, a cărui premieră la Vienala din acest an s-a bucurat de o bună primire.   Mai precis, dintre relaţiile amintite pe care le concretizează trenul, filmul lui Schindegger s-a concentrat asupra discuţiilor dintre tovarăşii de drum cu care a împărţit compartimentul şi pe care le reproduce fără comentarii. Documentarul devine astfel un studiu social pe un eşantion constituit la întîmplare şi reproduce […]