Copaci mango si vrajitoare

Ryszard KAPUS´CIN´SKI Abanos Editura Paralela 45, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj-Napoca, 2002, 350 p., f.p. Exista un continent, arvunit deopotriva desertului si junglei, in care fiecare palma de loc se sedimenteaza din pojghitele unui numar nebanuit de tragedii. Nimic nu e asezat la vedere, ruinele sau vestigiile lipsesc, documente scrise n-au fost niciodata… Oamenii au ratacit mereu dintr-o parte intr-alta – sate intregi, clanuri intregi –, cautind sa se apere de soarele necrutator, sa supravietuiasca pe un pamint in care maruntul bob de orez e o adevarata bogatie. Fiecare purtindu-se doar pe sine, fara nici un avut, n-au lasat in urma asezari, n-au avut simtul timpului, n-au atins decit prin altii – cotropitorii, oamenii albi – istoria. Au trait printre zeitati si vrajitori, venerind plante si animale, ducind cu ei magia lucrurilor neintelese, invaluiti in traditii atit de intim impletite cu fiinta lor, incit nu s-au putut desprinde niciodata de ele. Strinsi in grupuri, vietuind de multe ori la umbra unui copac, deprinsi cu vitregiile unei clime teribil de crude, au invatat ca supravietuirea nu e posibila pe cont propriu. Daca axa vitala a satului, arborele mango, sub care copiilor li s-a improvizat o „scoala“ si sub care batrinii se aduna sa tina sfat, […]