COSMOPOLIS. Doi Marcşi (1)
- 28-01-2010
- Nr. 510
-
Călin-Andrei MIHĂILESCU
- Rubrici
- 0 Comentarii
– Ce faci, Marx? – Rău, mă Marx! „Despre Karl Marx s-au spus de toate: că a fost vizionar, dar şi monstruos; că a înţeles capitalismul mai bine decît alţii, dar că alternativa lui comunistă s-a vădit şi mai inumană; că avea barbă, dar era antisemit; că avea creierul scindat, o emisferă – critică, cealaltă – profetică, (c)à la Magdeburg, dar adrenalină insuficientă pentru excitarea simultană a amîndurora; orice se poate spune despre el, dar nu se poate spune că nu…“ CUT! CUT NOW! Ce-i cu fraza asta? Ne-mpuşti cu glonţul adevărului? Marx d’aici! Clic-clic; şi clic-clic, excitaţie-n sus, inhibiţie-n jos; Marx, comutatorul lumii moderne. Nu mai ştie stînga cum să bată dreapta, dreapta, cum să-nvîrtă stînga. Cînd e vorba de Marx, neuronilor nu le mai intră carte: îşi ies din ţîţîni, din calm, din iarbă verde. Care dialog? Cine are timp de asta? Marx ne-mpinge la draci, la trîntă şi omor. Statuile lui sînt periodic reumplute cu acidul resentimentului. Statuile lui, nici ecvestre, nici ne-: Marx, aşezat; Engels, sponsorul, lîngă el, în picioare. Călăreţ şi cal acuma despărţiţi ca să fie legaţi pe vecii istoriei. Subtil, ei!? Doar Marx se droga cu centaurină – jumătate critic, jumătate […]