COSMOPOLIS. Înc-un mi’ion

Cum se încălzea planeta, Veta, erogena Veta, făcu-un vis de se făcea România ţara mea.   Suflă duh hlizit pe ape să ne dea un brînci uşor (capra altora să crape că nu-i ţap ispăşitor):   „Facerea vă e ieşirea şi dorul aleator. Fi-v-ar spaţiul aiuritic şi sexul ameţitor!“   Moscova nu crede-n lacrimi, şi nici Washingtonu-n rîs: nimeni n-are rîsu’-plînsu’ ca al nostru predispus;   turţ în sînge, ochii-n pari, plaga-n cer dă vlagă-n cler securiştii cînd ne cer frica-n sîni şi sînii mari;     curba oarbă, dreapta stîngă, nesimţirea – simţ comun, ţoapa ţopăie pe lîngă mitocanul ei imun.   Imunificenţa Voastră – Iliescu Yogaga – pierde udul raţiunii sec în stat cînd şut să dea   cu mici ţeste late-n buze, pieptănate pe-ADNeu, cu-Îngeromul cu ventuze, cu inpoportunul EU.   Ei ne trebe, Bush ne cade, noi ne rîdem, ei ne plîng, cum prea bine i se şade unui neam plasat nătîng.   Într-o ţară de cacao Vodă Băse-i sus pe capră; porcii-i fac bau-bau pe Tao – merdă dulce, poamă acră!   N-are plan, dar are snagă, nu-i orgasm, dar e harismă, n-are mînă teoloagă pînă-n vîrf s-ajungă-n cizmă…   Cum Vetuţa erogena se trezea […]