COSMOPOLIS. Poatever

Inaugurăm în acest număr o nouă rubrică, realizată de Călin-Andrei Mihăilescu, intitulată „Cosmopolis“.   Nu ştiu altele cum sînt – căci sînt căsătorit(e). Dar eu, chiar cînd nu mă gîndesc la limba română, ştiu că ea caută să exprime lumea mai bine şi mai inconştient decît utilizatorii ei, care de altfel îi sînt folositori. Însă limba noastră s-a dedat pe negîndite la coaliţie cu engleza în ultima vreme, de cînd petrolul a început şi dînsul să bolborosească pe limba lui Othello şi de cînd cu căderea Cortinei de Fier într-un buzunar al internetului. Gata cu franceza şi cu sunetele ei neadormite şi de nepronunţat („jio“, „lio“ ie liezotră)! Că, adică, de ce să vorbeşti prost franceza cînd poţi să blăblăieşti nepedepsit în engleză spartă? Cum aceasta, broken English, s-a vădit a fi limba cea mai universală a zilei, hip-hop şi noi la planetar! Acum, că ţarii de anţărţ s-au betegit, César est mort! Long live Caesar! Acum visele noastre ştiu engleza – de pildă, să ne coacem în Florida şi-n ostroavele Antile, să urlăm „Go, Chelsky!“ pe vreun stadion londonez, să votăm în California ori să bem sirop de arţar la Toronto cu duduile. Şi, mă rog, ce ne rămîne […]