COSMOPOLIS. Şic et nunc

Acum e-acum: aici nu mai e aici!   Nu că le-ar fi lipsit cuvintele, dar cînd ceva era să se întîmple aici şi acum, latinii ziceau hic et nunc: adică nu altundeva ori altcîndva, ci imediat şi evident. Aşa botează învăţaţii-n vest, de-atunci şi pînă azi, imediatul: „H&N“, magazinul cel mai vizitat din Mallul Experienţelor Umane (MEU). Un semit ar zice că şi „acum“, şi „aici“ sînt doar iluzii, la care alt semit i-ar răspunde că din ciocnirea a două iluzii poate iese de-un adevăr. Dar subtilitatea dervişului orb şi a rabinului nu sînt mai mult decît şoapte în presa şi în saloanele Vestului fără rest. Întrebat ce credea despre consecinţele Revoluţiei Franceze, Mao ar fi răspuns: „e prea devreme ca să ne putem pronunţa“. Întrebat ce credea despre civilizaţia occidentală, Gandhi ar fi răspuns: „ce frumos ar fi să existe“. Oricît de mare ar fi exteriorul Vestului, el a fost întotdeauna micşorat prin asemănarea cu dorin-ţele şi coşmarurile occidentale (care-s – vituperant, irefutabil – superioare). Gandhi, Mao, dervişul, rabinul (şi persanii lui Montesquieu, canibalii lui Montaigne, şamanii africani, înţelepţii andini şi, poate, focile antarcte) or fi ei mari, la ei, acolo, dar acel acolo e micşorat pe şi la […]