Creangă, Sigarev, Muşatescu

O… ladă; Gărgăriţele/ Văcuţele Domnului se întorc pe pămînt; Titanic Vals: două spectacole produse de acelaşi teatru; două montări ale aceluiaşi text; două creaţii ale aceluiaşi regizor; de două ori Vasili Sigarev, de două ori Dabija – combinaţii de patru luate cîte două, cum s-ar spune în matematică. O…ladă, de la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, cu muzica Adei Milea, continuă aventura lui Alexandru Dabija în universul poveştilor lui Creangă, trecînd de la Oo! (anteriorul spectacol de la Piatra-Neamţ) şiPunguţa cu doi bani la Fata babei şi fata moşneagului. Un cor de babe bocitoare (cu unii actori în travesti) îl pregătesc pe moşul dinPunguţă… de trecerea pe lumea cealaltă – iar prima jumătate a spectacolului e o antropologie a morţii în satul românesc, cu toate superstiţiile, gesturile ritualice şi alunecările în profan asociate cu preludiul înmormîntării. Ritmul alternează, acţiunile sînt uneori repetitive, comicul, ridicolul şi seriosul se succed liber. După care urmează povestea fetei cuminţi care alege lada cu odoare şi a fetei alintate şi obraznice care se alege cu lada cu belele – şi aici intervine geniul lui Dabija: cu cine „ţine“ el? Ţine cu fata cea cuminte a moşului, care reprezintă norma socială, dar şi spiritul conservator, ia în […]