Credinţă, inerţie, mondenitate şi un iepuraş ghiftuit

Pentru mulţi români, sărbătorile s-au transformat treptat, după anii ’90,într-o distracţie lipsită de orice substanţă religioasă. Mai ales Crăciunul şiPaştele au devenit simple pretexte de a-ţi lua liber, de a pleca în vacanţă, dea te „simţi bine“, adică de a face shopping, de a te îmbuiba şi de a beanon-stop, eventual de a socializa. Printre reclamele seducătoare şi anunţurilecu reduceri substanţiale, care la faţa locului se dovedesc a fi de faptinsignifiante, din cînd în cînd, reclame la pastile împotriva indigestiei,medici care apar pe posturile de televiziune şi îndeamnă la cumpătare. {i astaan de an, într-un ritual care a pierdut cu totul din vedere semnificaţiileprofunde ale acestor mari sărbători creştine, un ritual care nu are nimic de-aface cu tradiţiile româneşti, de care facem atîta caz, pe care le dăm cu atîtasîrg la export. Într-o lume sărăcită, debusolată, fără repere morale, sociale şiculturale, societatea de consum a găsit un teren propice. Mirajul bunăstării îiface pe români să cheltuiască tot mai mult, să lase sume imense însupermarketuri, chit că rămîn lefteri după aceea. E poate şi un efect al lipsurilordin anii comunismului, dar şi o confuzie a valorilor. A avea, nu de toate, cicît mai multe a devenit preocuparea majoră a celor mai […]