CREZ & CONSUM. Marele jaf postcomunist

Acum un an veniseră mai puţini studenţi decît în anul precedent. Dar și atunci avusesem încă mai puţini participanţi faţă de alţi ani. Încetul cu încetul, cursul meu opţional trecuse de la amfiteatre la săli de conferinţă, apoi la clase de seminar… care și acestea se goleau de la un an la altul. Interesul de acum șase-șapte ani pentru comunicarea comercială virase, ca printr-un degradeu, în nuanţe tot mai palide. Aveam în faţa mea tot mai multe feţe blazate, apatice… uneori chiar ostile. La întrebarea „care dintre voi vrea să lucreze în publicitate?“ se ridicau anual tot mai puţine mîini. Trecuse moda advertising-ului, așa cum trecuseră, la vremea lor, cea a ingineriei și a medicinei. Eram nevoit să mă repliez: nu mai predam noţiuni de ucenicie, ci ponturi despre „persuasiunea ocultă“ (cum să dejucăm manipularea din reclame și să ne blindăm conștiinţa de consumator). Pornirea celor din mai vechile generaţii de a mă întrerupe cu chestiuni ardente („ce ziceţi de reclama X? de campania Y? nu e un scandal?“) fusese treptat înlocuită de circumspecţie și, mai deranjant, de șușoteli în bănci.   Și iată că, la cursul de anul trecut, au răsărit doi tineri, o fată și un băiat, cărora […]