CREZ & CONSUM. Revoluţia frivolă. „Primul Mărţişor liber“ (II)

Piaţa Universităţii este un spaţiu predilect al protestelor şi totodată al şuetelor bucureştene. Război (urban) şi pace (mondenă) – cele două aspecte aparent opuse ale Pieţei (şi ale vieţii din ea) ni se dezvăluie, în anumite momente ale istoriei, ca două vase comunicante. Despre cum, în timpul protestelor din primăvara lui 1990, a fost recuperată dimensiunea carnavalesc-tîrgoveţească a acestui sit urban am scris în Bîlciul Universităţii (Humanitas, 2013, ebook). De asemenea, am notat în prima parte a studiului de faţă cum subcultura protestului a dovedit momente de timidă înmugurire încă din anii ’80, cu ocazia Mărţişoarelor studenţeşti (în cadrul minitîrgurilor de februarie îngăduite/controlate de autorităţi). Prin umorul „trăsnit“, absurd, uneori cu accente parodice (înrudite – se poate spune – cu ironia „optzecismului“ literar, gen care s-a bucurat de mai multă atenţie, în cadrul studiilor filologice), mărţişorarii goliarzi din ultimii ani ai socialismului au participat la răsădirea unor germeni ai gîndirii alternative, care aveau să înmugurească după ’89.   Ar fi fost, poate, de aşteptat ca 1 Martie 1990 să aducă o descătuşare de fantezie carnavalescă, o intrare în drepturi a umorului subversiv, o aducere la lumină a undergroundului (istoriceşte victorios, asemenea foştilor ilegalişti şi actualilor – pe atunci – revoluţionari); […]