„Crimeea e pămîntul iubit, păcat că decade pe zi ce trece“

Ludmila Uliţkaia este una dintre cele mai importante prozatoare din Rusia, cu o reputaţie care a depăşit de multă vreme graniţele ţării. Cărţile ei primesc mari premii literare şi ajung la cititori din toată lumea, fiind traduse în zeci de limbi, iar vocea ei de intelectual critic s-a auzit cu fermitate, de fiecare dată cînd a avut de sancţionat abuzuri ale regimului Putin sau pornirile expansioniste ale acestuia. Recunoaşterea în ţară şi în afara Rusiei a venit chiar după debutul cu Soniecika (1995; Humanitas, 2004), roman care i-a adus foarte repede şi premii, şi faimă, ajungînd pe lista scurtă la Premiul Booker pentru Literatura Rusă şi cîştigînd două mari distincţii literare: Médicis Étranger (1996) şi Giuseppe Acerbi (1998). Următorul roman, Medeea şi copiii ei (1996), a fost nominalizat la acelaşi Premiu Booker, pe care l-a cîştigat în 2002 pentru Cazul Kukoţki (2001). Daniel Stein, traducător (2006; Humanitas Fiction, 2011), o carte criticată de Biserica Ortodoxă Rusă, a primit una dintre cele mai importante distincţii literare, Premiul Naţional pentru Literatură Bolşaia Kniga, fiind, în acelaşi timp, şi unul dintre cele mai bine vîndute romane din Rusia, în acel an. Medeea şi copiii ei, roman tradus de curînd în limba română şi […]