Cripto-neosămănătorism, în filmul epigonic

„Operatorul“ Vivi Drăgan Vasile – cum i-a spus cvasiireverenţios regizorul debutant Andrei Gruzsniczki, la spectacolul de gală cu Cealaltă Irină (respectiva profesiune şi-a adjudecat după 1989 o denumire mai flatantă: director de imagine) – s-a arătat uşor iritat în 2002, cînd i-am atribuit calitatea de „actant de însoţire al unui schimb de ştafetă“. Tocmai semnase în acel an, ca veteran, imaginea a două dintre opusurile princeps ale Noului Cinema – Occident de Cristian Mungiu şi Furia de Radu Muntean –, dar iritarea era provocată de îndoiala eminentului realizator imagistic al Moromeţilor lui Stere Gulea din 1987, că asistăm la o predare de ştafetă. Iată însă că în 2009 ne reîntîlnim cu Vivi Drăgan Vasile în prim-planul evenimentelor filmice, riscînd noi iritări (cu eventualul reproş că am pune într-un plan secund activitatea de director al Fundaţiei Arte Vizuale – antrepriza privată căreia VDV i s-a dedicat între timp şi care s-a limitat pînă în prezent la scurt şi mediumetraje).   Vivi Drăgan Vasile nu e doar semnatarul imaginii, dar şi producător al primului lungmetraj al firmei FAV. Un producător diferit de ceilalţi „operatori“, migraţi în masă după 1989 spre această profesiune (Vlad Păunescu, Cristian Comeagă, Florin Paraschiv, dintr-un întreg pluton). VDV […]