Cristian Mungiu trebuie (si) citit

Cristian Mungiu are o disponibilitate extraordinara de a conversa. Asaltat, siciit sau doar solicitat de ziaristi, a acordat zeci de interviuri, pastrindu-si un mod colocvial de a conversa. Nici o infatuare, nici o idee de „prim venit“ intr-o cinematografie si asa prea putin performanta. intotdeauna, Mungiu a recunoscut succesele altora, valul de regizori care l-au precedat la Cannes, care a deschis „un orizont de asteptare“. El a reusit marea performanta de a ramine lucid, de a primi succesul cu chibzuinta. S-a comportat ca un mare campion care stie ca nu doar performanta e importanta, ci si imaginea pe care o oferi publicului. Cristian Mungiu e astazi apreciat nu doar pentru Palme d’Or, ci si pentru extrema cordialitate si modestie prin care se infatiseaza publicului ca un om normal, care a trecut prin comunism si i-a inteles resorturile. Am decupat din interviurile si interventiile sale citeva idei. Fragmentele urmatoare au fost rostite la Cluj, la conferinta de presa organizata simbata, 2 iunie, la TIFF 2007 sau au aparut in interviuri acordate agentilor de presa Mediafax si NewsIN si revistei RE:PUBLIK. „Nu am vrut sa fac un film de entertainment, la care sa te uiti, dupa care sa te intorci la problemele […]