Cristina, un copil prea adult

Kinderland, cel de al treilea roman al Lilianei Corobca, după Negrissimo (2003) şi Un an în Paradis (2005), se ocupă de o realitate dureroasă, care de la o vreme a luat proporţiile unui fenomen: viaţa şi dramele copiilor lăsaţi singuri acasă de părinţi plecaţi la muncă în străinătate.   În Kinderland, Liliana Corobca scrie de­spre viaţa unor copii care, în absenţa părinţilor, îşi asumă roluri de adulţi şi cresc chinuiţi de dor într-un sat oarecare din Repu­bli­ca Moldova. E vorba de o lume mică, sărăcăcioasă, de foarte multe ori abuzivă, brutală, adusă în pagină de privirea unei fetiţe de 12 ani, Cristina, care rămîne responsabilă de fraţii ei mai mici, Marcel şi Dan.   Această lume, care populează şi cele mai multe sate din România, nu doar din Republica Moldova, e una în care violenţa domestică e la ea acasă, în care copiii sînt trataţi ca nişte mici adulţi, puşi la muncă şi altoiţi, în nici un caz menajaţi, cocoloşiţi sau trataţi cu mai mult respect decît au adulţii unul pentru altul. Iar majoritatea adulţilor nu prea au de nici unele, nici pentru ei, nici pentru copii: nici bani, nici respect şi nici timp. Imaginea pe care Liliana Corobca o […]