Critica discreta

Daca teoria, estetica, analiza de tip stiintific sterilizeaza opera, la rindul ei istoria literaturii ii anuleaza acuitatile integrind-o im spatiul linistitor al culturii. Opera n-a fost scrisa ca sa completeze un loc liber intr-un tablou sinoptic ori ca sa se adauge altora si sa le anunte pe urmatoarele. Ea este expresia unei singuratati cutremurate sau iluminate si nu traieste decit in izolare, nu i se deschide decit unei alte singuratati – a cititorului care o intimpina cu sfiala, iubire si, indeosebi, tacere. Cind, foarte rar – aproape niciodata – Lucian Raicu se hotaraste sa-l aseze pe scriitor intr-o serie literara, isi ia toate precautiile, isi minimalizeaza gestul si isi administreaza singur o intepatura preventiva: „Nu vreau sa intocmesc o fisa de istorie literara, neavind nici documentatia necesara si nici tragerea de inima la fel de necesara unei atari intreprinderi, dar, intrucit asa se obisnuieste, si intrucit nu dispun de taria de caracter trebuitoare spre a ma sustrage regulii si obisnuintei, voi face un efort istovitor si voi enunta propozitia asteptata: Gellu Naum apartine, (impreuna cu Virgil Teodorescu, nu-i asa?, si cu altii) celui de al doilea val al suprarealismului romanesc. Marturisesc ca rostirea acestei propozitii simple si usoare ca buna-ziua, […]