CRITICA LITERARA. Adrian VOICA, Deschiderea cercului

Adrian VOICA Deschiderea cercului Vol. 1, cu un Cuvint inainte de Zoe Dumitrescu-Busulenga, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“, Iasi, 2002, 252 p.; Vol. II, cu o introducere de Al. Husar, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“, Iasi, 2003, 276 p. Este – de ceva timp – binecunoscut faptul ca poezia nu inseamna (doar) inspiratie, ca prezenta (sau absenta) muzei nu clarifica si nu explica existenta sau „facerea“ poeziei. Adrian Voica, autor si al unor volume de versuri, demonstreaza cu scheme si tabele ca este foarte importanta prozodia. Ritmul, rima, metrul constituie zona unde „ciocanasul de inox“ (cum insusi se exprima) al „metricianului“ incearca sa provoace „deschiderea cercului“ pentru a face auzite reverberatiile profunde ale poeziei. Cu o minutiozitate demna de invidiat, pe care putini cercetatori o mai au in zilele noastre, Adrian Voica reface traseul sonor, aproape subliminal, al textului poetic. Ii furnizeaza „material didactic“ poeti mai vechi sau mai noi, celebri sau „in curs de afirmare“: Ana Blandiana, Ion Barbu, Ion Pillat, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Emil Brumaru, Saviana Stanescu, Lucian Blaga, Miron Radu Paraschivescu, George Lesnea (cu traduceri din Esenin) si multi altii. Un exemplu de analiza: in poezia Rada de T. Arghezi, un singur vers face dovada unor […]