Cronica unei întemeieri mult aşteptate

Părîndu-le unora o impresionantă elegie pentru idealurile dispărute ale trecutului, iar altora, dimpotrivă, o frescă plină de accente ironice a unui prezent tumultuos şi fatalmente imperfect, cartea lui Meir Shalev, intitulată Roman rusesc (în semn de omagiu faţă de ilustra tradiţie literară la care se raportează autorul), devine, pe parcursul lecturii – iar cititorul atent la detalii realizează acest lucru spre final –, o îndrăzneaţă rescriere (subiectivă, desigur!) a istoriei moderne a Israelului. Cartea şi cimitirul Cel care îşi asumă, de la bun început, rolul de cronicar – dar care se transformă, treptat, într-un fabulist postmodern – este Baruch, nepotul unuia dintre întemeietorii comunităţii rurale unde se petrec mai toate evenimentele relatate. Rămas foarte de timpuriu orfan, în urma tragicei morţi a părinţilor săi, băiatul va fi crescut de Iaakov Mirkin şi îşi va petrece cei mai frumoşi ani ai copilăriei printre prietenii bunicului, descoperind însă că, oricum, cei mai buni prieteni îi sînt cărţile şi eroii istorisirilor pe care mai întîi le ascultă fascinat, iar apoi le citeşte. Iar dacă, la zece ani, Baruch e deja suma tuturor poveştilor pe care le iubeşte şi în care are chiar senzaţia că reuşeşte să şi trăiască, la cincisprezece, e un munte […]