Cronicarul şi istoricul

Tania Radu face parte dintr-o generaţie (cea „optzecistă“) în al cărei parcurs momentul Decembrie 1989 a venit la timp: nici prea devreme pentru ca ruptura de sistem să poată fi conştientizată, nici prea tîrziu pentru ca traiectoria biografică şi profesională să nu mai poată fi reconfigurată.  E o generaţie-pivot, aflată la vîrsta primei maturităţi la pragul colapsului oficial al socialismului real şi care a „gestionat“ nu numai schimbarea de sistem şi de paradigmă, ci şi avansul cultural şi literar spre ceea ce vedem azi. Realitatea de constituire şi (re)definire a generaţiei se observă cu ochiul liber în sumarul volumului Chenzine literare, în care Tania Radu şi-a reunit cronici apărute în 22, la rubrica astfel intitulată, „botezată“ aşa la suplimentul LA&I al Cotidianului. Suplimentele culturale ale ziarelor importante au cam dispărut, ziarele însele şi-au redus tirajele şi se confruntă cu o criză majoră, dar iată cum critica literară, şi anume cea de radiografiere a actualităţii editoriale, trece din spaţiul coloanelor de revistă în cel al cărţii. Actualitatea editorială nu echivalează însă cu actualitatea literară, aşa cum orice cronicar cu experienţă ştie. Cuprinsul Chenzinelor literare e dat de două ample compartimente, primul dedicat memorialisticii, al doilea, prozei, ce pretindeau un instrumentar de […]