Cruzimi autenticiste si cochetarie livresca

Cind, in 1993, am citit prima oara Sapunul lui Leopold Bloom de Nora Iuga (achizitionat intimplator, din curiozitate, de la libraria Cartea Romaneasca), numele autoarei nu-mi spunea nimic… Din vina mea, fireste. Proaspat student la Litere, nu eram inca pregatit pentru intilnirea cu acest tip hipersofisticat si, totodata, hiperautenticist de literatura. intr-un fel, cartea Norei Iuga mi-a deschis apetitul pentru el. Am citit-o plezirist, pe sarite, in toate directiile, strabatind in diagonala pasajele onirico-fantasmatice, sarind peste unele pagini de flux al constiintei care mi se pareau prea obscure si revenind asupra secventelor transparente, de neorealism biografic, cu incursiuni in medii de scriitori romani contemporani de care inca nu auzisem. Astazi, recitind-o la modul „profesionist“, in editia hardcover de la Polirom, imi dau seama ca prima lectura nu fusese tocmai gresita. Aceeasi senzatie de santier biografic, de luxurianta polifonica si de senzorialitate cruda, sub presiune, de experimentare hedonista a mai multor identitati stilistice, de inegalitate compozitionala si vitalitate poetica, de combinatie intre experienta virstei crepusculare si tineretea debordanta a sensibilitatii – o combinatie devenita, deja, marca „fetitei cu o mie de riduri“. Un roman antiepic in mod evident, nu avem de-a face cu un volum recomandabil categoriei numite de Albert Thibaudet […]